Îmi doresc să fiu fericită. Relația cu partenerul meu a devenit una toxică, nu știu cum aș putea să schimb lucrurile
Mereu mă ironizează și mă face să mă simt prost. La început credeam că sunt doar niște glume, dar acum a devenit obositor.
Mereu mă ironizează și mă face să mă simt prost. La început credeam că sunt doar niște glume, dar acum a devenit obositor.
M-aș fi așteptat la mai multă demnitate din partea lor, dar s-au comportat ca niște lași.
Nici măcar nu vrea să vorbim despre asta, să mă ajute să-l iert.
Am crezut că mi-am găsit sufletul pereche, dar am dat doar peste un laș care fuge de responsabilități.
Uneori, chiar dacă știi care este adevărul, e mai bine să stai deoparte. Dar este și de data asta?
Uneori mă gândesc că poate era mai bine dacă nu-i spuneam despre toată povestea.
Am ajuns invizibilă pentru el, nu-și dorește decât să îl las în pace în fața calculatorului.
Nu știu dacă asta înseamnă căsnicie, să nu mai existe niciun pic de scânteie, dar dacă e așa, atunci eu nu mai vreau.
Diferența de vârstă dintre noi e destul de mare, însă nu pare să-l deranejze. Nu știu, însă, dacă e chiar iubire sau doar interes.
Nu vrea să accepte nici măcar că am o datorie morală față de tatăl meu.