Mă simt hărțuită chiar de propriul soț. Am impresia că este obsedat de relațiile intime
În primii ani a fost interesant, însă după o vreme corpul începe să-ți pună limite. El însă se pare că nu le acceptă.
În primii ani a fost interesant, însă după o vreme corpul începe să-ți pună limite. El însă se pare că nu le acceptă.
I-am acceptat o mulțime de cereri și idei dintre cele mai îndrăznețe, dar asta mi se pare chiar peste măsură. Nu știu dacă ar trebui sau nu să o accept.
Depresia corelată cu dependența de jocurile pe calculator au fost la un pas de a ne distruge căsnicia, dar și să-i distrugă viața soțului meu.
Dependența de jocurile de noroc ne-a distrus familia și i-a ruinat viața soțului meu. Acum, singura lui grijă este să mai aibă bani pentru un joc.
Aș putea înțelege că sentimentele nu pot fi controlate, dar ne putem controla felul în care vorbim și acționăm. Obrăznicia e o alegere.
Probabil că au fost semnale de-a lungul vremii, dar eu nu le-am observat sau nu am vrut să le observ. Acum pare că e prea târziu.
Căsicia noastră a mers bine până când am început să discutăm despre fantezii. I-am făcut propunerea pentru a-l ajuta să iasă din starea în care era.
Nu doar că nu mă ajută să-i cresc, dar nici măcar nu vrea să-i vadă pe copii, iar ei suferă enorm.
Unii fac zeci de astfel de greșeli și își continuă viața ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Alții, ca mine, pentru o singură greșeală, plătesc toată viața.
A fost foarte greu și până acum, dar de când a început școala parcă totul s-a amplificat. Iar crizele au început să fie tot mai frecvente, ceea ce mă îngrijorează.