Lumea spune că sunt ciudată că prefer lumea cărților decât pe cea a oamenilor. Dar eu nu mai pot avea încredere în nimeni.

Chiar dacă soțul meu nu o ia în seamă pe sora lui, mă tem că la un moment dat va reuși să îl influențeze cu minciunile ei.

Planurile de nuntă merg înainte, viitorul meu soț abia așteaptă să fim căsătoriți, iar bărbatul pe care îl iubesc nu știe că urmează să mă mărit.

Nu știu dacă ar trebui să mă îngrijorez, dar având în vedere trauma prin care am trecut în prima căsnicie, mi-e greu să fiu încrezătoare.

Când ne-am căsătorit, totul părea ok și nu mi-am imaginat niciodată că vom ajunge aici. Acum însă, parcă dorința de a avea un copil l-a schimbat profund pe soțul meu.

Certurile în familie sunt firești, mici discuții în contradictoriu există mereu. Însă problema apare atunci când acestea degenerează.

Un mariaj nereușit nu ne mai afectează în aceeași măsură ca și pe vremuri. Însă felul în care se despart oamenii, uneori, nu a evoluat deloc.

Nicio mamă nu ar trebui să treacă printr-o experiență atât de traumatizantă cum am trăit eu. Atunci când devine mamă, o femeie trebuie să fie pregătită nu doar fizic, ci și emoțional.

Deși nu cred că a făcut ceva greșit, am emoții să nu ale că i-am descoperit secretul. Știu că e rușinos ce a făcut, dar cred că la momentula cela era tot ce putea face pentru a supraviețui.

Deși nu consider că am făcut nimic greșit, am încercat, cu fiecare căsnicie, să fiu mai bună, mai înțelegătoare, mai tolerantă. Totuși, de fiecare dată se termină la fel.