Otniela Sandu, despre boala gravă de care a suferit în copilărie: „Nu am putut merge până la vârsta de 3 ani” EXCLUSIV

Otniela Sandu, fostă concurentă ”Bravo, ai stil!”, este una dintre cele mai frumoase femei din România, însă vedeta consideră că oamenii ar trebui să privească și dincolo de ambalaj. Ea ne-a oferit un interviu, în exclusivitate pentru Ego.ro. Ne-a vorbit despre problemele din copilărie, complexe și frumusețe.

Otniela Sandu: “Am învățat că, dacă ai credință în Dumnezeu, El poate să facă orice minune”

Îndrăgita vedetă s-a luptat cu o luxație congenitală bilaterală în copilărie, astfel că a fost nevoită să treacă prin clipe dificile. Cu toate acestea, a învățat să se bucure de viață și să se încreadă în Dumnezeu.

Înzestrată cu o siluetă de vis și trăsături delicate, Otniela consideră că frumusețea vine la pachet cu responsabilități. Aceasta susține că trebuie și ca interiorul să fie plin pentru ca un om să ajungă la succes. De asemenea, ea ne-a vorbit și de comparația cu Shakira, dar și de complexele pe care le avea în adolescență.

Ego.ro: Bună, Otniela! Aș vrea să vorbim puțin despre copilărie. Ai menționat că ai fost foarte răsfățată, însă nu te-a bucurat faptul că ai primit tot ce ai vrut. Încă te mai gândești la acest aspect?

Otniela: Am fost răsfățată, foarte dorită și iubită. Dar lucrul ăsta a venit la pachet și cu o luxație congenitală bilaterală care m-a făcut să nu pot merge până la vârsta de 3 ani. Nimeni nu mi-a dat o șansă, dar părinții și bunicii s-au rugat și au sperat atât de mult ca Dumnezeu să facă o minune, că așa a fost. Am purtat un aparat care ține picioarele la 90 de grade.

Nu puteam să merg, nu puteam să mă joc bine, nu puteam să dorm, oriunde mergeau cu mine era greu, poate de aici și grija și protecția exagerată și micile bucurii pe care le primeam ușor. Voiau cumva să compenseze ce alți copilași de vârsta mea puteau face și eu nu. Știu că în prezent ambiția și voința sunt din experiența respectivă. Îmi doream să fac lucruri, îmi doream să arat că pot, că nu am nevoie de ajutor. Eu niciodată nu am fost omul care s-a bucurat în a primi fără a depune efort. Imediat cum lucrul ăsta a fost posibil, am arătat forța interioară și ambitia ce stă în mine. Și continui să mă bucur de lucrurile pe care le primesc muncind.

“Am învățat să iubesc cu totul”

În copilărie ai avut o problemă, mai exact luxaţie congenitală bilaterală. Medicul a spus că a fost o minune faptul că te-ai refăcut. Te-a făcut acest lucru să vezi viața cu alți ochi?

Otniela: Da, am învățat să mă bucur de viața poate cum alții nu se bucură. Să mergi, să ai sănătate este o minune. Am învățat că dacă ai credință în Dumnezeu, El poate să facă orice minune. Am învățat să iubesc cu totul, pentru că și eu la rândul meu am primit multă iubire. Experiențele astea te schimbă, sunt profunde, lasă o sensibilitate în suflet și dau o anumită profunzime lumii interioare.

Ești mai temătoare, atunci când vine vorba de propria sănătate, ținând cont de problema din copilărie?

Otniela: Nu, nu am fost niciodată temătoare, am tendința să mă mai plâng când mă supăra ceva. Este o situație la care lucrez, o fac din dorința de atenție și din nevoia pe care o primeam în copilarie “o să fie bine”, nu ești singură.

“Frumusețea mea este susținută de inteligență”

De asemenea, ai spus că atragi atenția datorită aspectului fizic. Consideri că frumusețea este un dar sau o corvoadă?

Otniela: Consider că frumusețea vine cu o mare responsabilitate. Atragi atenția ușor, dar ești și judecat și invidiat. Mi-a deschis uși frumusețea, dar niciodată doar atât nu te poate ține, asta cred că a fost și este rețeta mea. Frumusetea mea este susținută de inteligență, de un caracter și mereu de grija de a evolua, de a învăța.

Oamenii tind uneori să observe doar „ambalajul”. Ți s-a făcut vreodată vreo nedreptate, observându-se mai întâi frumusețea și talentul abia la urmă?

Otniela: Îmi place atenția, de mică am fost așa și sunt un om care face față acestei presiuni. Mă întristează situațiile în care sunt oameni care sunt fascinați doar de ambalaj și se opresc acolo. Dacă iubești o față perfectă, un fund mare, niște sâni sau alte lucruri de genul ăsta….ești superficial, aș îndrăzni să spun imatur. Un om profund și bogat spiritual niciodată nu o să caute atât. Și nu sunt ipocrită, și eu am niste standarde când vine vorba despre exterior, dar sunt atrasă când interiorul cu exteriorul fac o echipă. Dacă ești doar aspect și gol, nu este nimic provocator și nimic care să dureze și să îți aducă împlinire. Frumusețea se schimbă, mereu vine ceva nou, ce te leagă, de fapt, este lumea interioară.

“Puneam sutien peste sutien în general”

Ai avut complexe? Cum ai reușit să treci peste acestea?

Otniela: Nu pot să spun că am avut multe momente de genul acesta în viața mea. Știu doar că am rămas marcată de o conversație între bunica și mama. Eram undeva la pădure, jucam volei și le-am auzit spunând că am spatele mare, dezvoltat. Asta mi-a spus mie atunci că sunt masculină, iar, pe parcurs, am început să simt că dacă aș avea sânii mai mari ar exista un echilibru și puneam sutien peste sutien în generală ca să fac acel echilibru care credeam eu ca ar trebui să fie.

Ai fost, de multe ori, comparată cu „Shakira”. Ce părere ai despre acest lucru? Îți place comparația sau vrei, mai degrabă, ca oamenii să se concentreze pe cine ești cu adevărat?

Otniela: Îmi place Shakira, dar doar pentru părul rebel și creț și pentru că a zis un singur om asta și apoi au preluat toți acest “apelativ” nu înseamnă că există și o legătură între noi. Vreau să fiu eu, Otniela, nu altcineva. Am luptat mult ca să mă iubesc și să mă înțeleg, așa că nu îmi doresc să fiu altcineva. E minunat că nimeni nu este ca mine, că nimeni nu este ca tine.

Rămâi la curent cu ultimele materiale exclusive și noutăți despre tot ce te interesează, pe Canalul nostru de WhatsApp!