Ghiocelul este considerat cea mai gingașă, dar totodată și mai puternică floare a primăverii, datorită forței cu care reușește să străpungă stratul de zăpadă pentru a-și arăta frumusețea lumii întregi. Despre ghiocel au circulat multe mituri și legende, fiind alături de trandafir și lalea una dintre cele mai populare flori din întreaga lume.
Ghiocelul este supranumit și „vestitorul primăverii”, deoarece este prima floare din an care înflorește, anunțând astfel sosirea anotimpului revenirii la viață. Această floare fragilă și delicată, cu petale de un alb pur și o formă distinctivă de clopoțel, este un simbol puternic al reînnoirii.
Ghioceii înfloresc în lunile februarie până în martie de multe ori, când încă mai este zăpadă pe sol. Ghiocelul este adesea asociat cu ideea de speranță, optimism și revenire. În multe culturi, această gingașă floare este considerat un semn al sosirii primăverii, care aduce cu ea promisiunea de noi începuturi. În plus, ghiocelul este considerat o floare a speranței, fiindcă reușește să își păstreze frumusețea și delicatețea, chiar și în cele mai grele și reci zile ale iernii.
Albul ghiocelului este asociat cu inocența și puritatea. Fiind prima floare din an care înflorește, ghiocelul este asociat cu speranața. În Anglia victoriană, dacă vedeai un ghiocel era un semn al morții, dar și al norocului. De asemenea, era considerat un noroc să poți culege florile și să le folosești în interiorul casei.
Citeșște și: „Ce semnificație au de fapt trandafirii, în funcție de culoarea lor. Mesajul special pe care îl ascund”
Despre ghiocel se spune că ar fi fost un bărbat văduv, care avea opt copii, patru băieți și patru fete. Acesta s-a recăsătorit cu o femeie haină la suflet, care i-a alungat copiii din casă. Necăjiți, ei s-au transformat în opt specii diferite de flori. Când tatăl le-a simțit lipsa, negăsindu-i, s-a metamorfozat și el într-o floare, în ghiocel. De aceea se spune că primăvara, ghiocelul apare primul și cheamă celelalte flori.
Potrivit unei alte legende, ghiocelul a devenit simbolul speranței atunci când Adam și Eva au fost goniți din Grădina Raiului. Când Eva era pe cale să își piardă speranța că iernile reci nu se vor termina niciodată, a apărut un înger. El a transformat unii dintre fulgii de zăpadă în flori de ghiocei, dovedind că iernile cedează în cele din urmă loc primăverii.
O altă legendă spune că, în vremuri îndepărtate, copiii vântului de primăvară şi-au pierdut mama, iar tatăl lor s-a căsătorit cu fiica vântului de miază-noapte, care era o persoană ursuză și rece. Doar că mama-vitregă alunga copiii de acasă în absenţa soţului ei pe o vreme rea, vijelioasă, tocmai când se lupta mai amarnic frigul cu căldura. Pentru că nu mai puteau să rabde frigul şi foamea, copiii se rugau lui Dumnezeu să le vină în ajutor, iar Acesta îi preface în primele flori ale primăverii – ghiocelul.