Adina de la Heaven, legătură paranormală cu tatăl ei: ”M-a anunțat în vis că voi avea o fetiță!” EXCLUSIV

Adina Postelnicu sau Adina de la ”Heaven”, cum este cunoscută în lumea muzicală, se simte o femeie împlinită, alături de logodnicul ei, Glance, un bărbat de toată isprava și responsabil, și de fiica lor, Zaynab, o mândrețe de fată care cântă prin casă cât e ziulica de mare. Artista ne-a povestit, în interviul exclusiv pentru Ego.ro, despre superba ei familie, cu toții pasionați de muzică, dar și despre legătura paranormală pe care o are cu regretatul ei tată: ”M-a anunțat în vis că voi avea o fetiță, deși eu nici nu știam că sunt însărcinată”.

Fiica Adinei de la Heaven vorbește română și arabă la doar 3 ani

Ego.ro: Bună, Adina! Ai spus recent, așa de frumos, că te simți ca la 18 ani. De unde îți iei energia?

Adina Postelnicu: Fiica mea, Zaynab, mă menține tânără și cu poftă de viață. Dar, duc și o viață ordonată, încă de la vârsta de 20 de ani. Nu pierd nopțile, nu mai dorm 8 ore pe noapte, de când sunt mămică, dar am grijă să mă și odihnesc, este foarte important.

Ce spune despre operațiile estetice

Ce părere ai despre operațiile estetice, la mare căutare în lumea vedetelor?

Nu sunt împotriva operațiilor estetice, consider doar că încă nu a venit timpul, poate după vârsta de 50 de ani. De la 25 de ani fac mezoterapie, tratamentul meu preferat. Nu suport cremele, am alergie, folosesc însă, de la vârsta de 19 ani, una ieftină, dar bună, hidratantă, care costă doar 27 de lei. Fără ea nu pot sta, o folosesc în fiecare dimineață.

Ții vreo dietă, ai eliminat din meniu anume produse alimentare, pâine, paste, zahăr?  Faci și sport?

Am renunțat de 20 de ani la pâine. Dulciurile mele preferate rămân, paradoxal, coliva și eclerele. De mică îmi plăcea coliva, îmi aduceau vecinii, dar îmi mai dădea și doamna de la biserică. Fac însă și mult sport. Am revenit la sală, în urmă cu câteva luni. Până atunci, nu mi-a permis timpul, fata mea era foarte mică, avea multă nevoie de mine. Mai făceam sport acasă, în timp ce dormea micuța. Până să rămân însărcinată, am avut antrenorul meu personal, lucram cu el toate grupele de mușchi, abdomenul și fesierii, știu cam toate exercițiile fizice pentru un trup armonios.

Momentan, ești preocupată, pe plan profesional, de un proiect de suflet, dedicat copiilor. Povestește-ne despre aceste spectacole de succes, pentru care ai și fost premiată recent…

Trupa ”DABADA ŞI NUBANU” a apărut dintr-o nevoie comună a unor tineri artiști de a juca și de a cânta mai mult, mai des. Au început să susţină spectacole în fața unui public restrâns, în grădinițe, fiind ulterior invitați să ofere reprezentaţii la diverse evenimente mai mici sau mai mari. Eu m-am implicat foarte mult în promovarea trupei, prin firma mea de organizare evenimente. Artiștii mi-au cerut ajutorul să îi promovez, erau cunoscuți mai mult în zona lor, în Piatra-Neamț. Prin aceste spectacole îi învățăm pe copii să se spele pe dinți, să se îmbrace frumos. Am preluat acest proiect știind cât de mult îi place fiicei mele să cânte și să danseze. Trupa are marea calitate de a implica activ toate părțile: actorii si publicul! Prezentatoarea (Pălări-Șefa) alege din diverse teme care vor deveni subiectul unui joc.. Recent, la Gala ”I Success”, am primit un premiu foarte important pentru noi, pentru acest proiect muzical dedicat copiilor.

Fiica ei cântă toată ziua prin casă

Ai reluat concertele cu Trupa ”Heaven” sau cânți singură? Ce mai face sora ta, fostă colegă de scenă?

Trupa ”Heaven”, ca proiect, nu mai există de când a născut sora mea, alături de care cântam. Însă, pe ea și pe iubitul meu îi mai am invitați în spectacolele mele, pentru că avem și piese pe care le interpretăm împreună. Ea vine doar când spectacolele sunt aproape de casă. A ales să-și dedice viața copilului, nu a mai dorit o viață agitată. Ca solist, ai un program încărcat, ești mai mereu pe drumuri…

Ai o fiică minunată, perfectă pentru reclame. Îți moștenește dragostea pentru scenă, are voce?

A fost cu mine la emisiuni tv, am luat-o și la concerte, de câteva ori, prima oară am dus-o când avea doar 4 luni. De Revelion, a fost însă primul concert din care a înțeles și ea ceva. Nu-mi doresc să aibă meseria mea, dar se vede treaba că este în ADN, amândoi, și eu și tatăl ei, fiind artiști. Toată ziua, ea nu face altceva decât să se uite la melodii și să cânte cu microfonul în mână, nu se mai oprește.

Își adoră logodnicul, mai mic decât ea cu 11 ani

Partenerul tău de viață este mai mic decât tine. Vârsta are importanță într-o relație?

Între noi este o diferență de aproape 11 ani. Relația funcționează foarte bine pentru că el este arab, vine dintr-o altă cultură, în care este foarte bine împământenită ideea de familie, încă din fragedă pruncie. El avea 24 de ani, când ne-am îndrăgostit. Dar, deși era foarte tânăr, activitățile îi erau cu totul altele decât ale unei persoane de vârsta lui. Nu mergea în cluburi, să piardă vremea. Ne-a plăcut să ne plimbăm, să mergem în vacanțe, să vedem arhitectura altor orașe.

El a venit în relație cu o mare doză de respect față de familie. Musulmanii se căsătoresc de timpuriu, fac copii devreme, au un alt concept despre viață. Diferența de vârstă dintre mine și mama lui este de doar 7 ani, ne înțelegem bine. Glance vorbește cu fiica noastră în arabă, a ținut ca ea să învețe încă de la început. Fiica noastră are 2 ani și 7 luni. Cu mine însă ea vorbește în română, mai combină cuvintele. Timp de cinci ani l-am tot rugat pe Glance să mă învețe limba arabă, dar n-a vrut. Acum învăț și eu deodată cu cea mică. El e puțin ”ofticat”, pentru că ar vrea să aibă secretele lor.

Pe iubitul tău îl cheamă Glance, e din Yemen, iar numele lui complet e Islam Faris Mohamed Ismail Almasany. Cum te-ai numi în acte, dacă v-ați căsători?

Glance are un nume foarte lung. Oficial, în acte, are însă doar două nume. Dar, în tradiția lor, copiii preiau atât numele bunicului, cât și pe cel al tatălui. Dacă ar fi să ne căsătorim, ceea ce este foarte puțin probabil, femeia nu trebuie să ia numele bărbatului. De când am divorțat, nu mai cred în instituția căsătoriei, consider că mai importante sunt altele, un act nu te ține nicidecum legat. Să știți că nu suntem cuplul perfect. Suntem extrem de orgolioși, suntem ca două săbii tari în aceeași teacă. Dar putem comunica și ajunge la un numitor comun, aceasta este una dintre cheile de succes ale unui cuplu. Nu am pornit nici noi de sus, am muncit pentru tot ce avem acum.

De ce crezi că înșală bărbați? Unii au acasă soții superbe, fără reproș…

E și în ADN-ul lor să înșele, știu asta din propria mea experiență și nu numai din a mea. Am văzut și bărbați care au înșelat gratuit, neavând practic niciun motiv să facă lucrul acesta. Apoi pierd totul…

Are o legătură paranormală cu tatăl ei: ”M-a anunțat în vis că voi avea o fetiță!”

În urmă cu câțiva ani, s-a stins din viață tatăl tău, pe care l-ai adorat. Crezi că te veghează de Sus, simți că, la greu, e acolo, lângă tine? Îl visezi?

Cu tata am avut o relație specială, ne-a iubit enorm și pe mine și pe sora mea. Am avut și am cu el o legătură dincolo de ceea ce înseamnă normal, uneori primim și semne. De pildă, cam cu o lună înainte de a afla că sunt însărcinată, am avut un vis pe care atunci n-am știut cum să-l interpretez. Se făcea că o cumătră îmi lăsase fetița în grijă, era micuță, cam cât o palmă. Uitasem să o hrănesc, iar tata mi-a apărut în vis și, printre lacrimi, mi-a zis: ”De ce nu ai grijă de fetiță, tati?”. Eram atât de emoționată și de dornică să văd dacă este adevărat ce mi-a spus tatăl meu în vis, încât m-am dus la un consult medical. Pe 22 ianuarie, la o lună de la acel vis, am aflat că sunt însărcinată. Nici nu mai speram, din cauza unor probleme de sănătate cu care mă confruntasem. Șansele să devin mămică erau mici. La primele ecografii, a ieșit că voi avea un băiat.

I-am zis însă doctorului meu că va fi fetiță, pentru că tata mi-a spus asta în vis. Apoi, fix pe 8 Martie, când m-am dus să fac morfologia, acea doamnă doctoriță m-a anunțat: ”Se pare că avem un băiețel!”. Eu am contrazis-o, foarte sigură pe mine: ”Nu, eu voi avea o fetiță!”. De la Spitalul Polizu am plecat spre clinica privată, ca să-mi iau rezultatele de sânge. Eram atât de emoționată, încât nu vedeam în rezultate sexul copilului, și am rugat-o pe doamna de la ghișeu să îmi spună care este. ”E fetiță!”.

Atât am auzit. Ce bucurie! Dar am și alte amintiri legate de tata. În ultima parte a vieții, el ieșea mereu în grădină, stătea pe un scăunel, la aer curat, ca să se odihnească. Am avut un sentiment ciudat că așa va muri. Și exact așa l-a găsit mama…Nu eram în țară, când s-a stins din viață…

Un gând bun pentru cititoarele revistei online Ego.ro

Le doresc să aibă o primăvară frumoasă, să nu uite de ele, să se îngrijească, să se respecte, să vă citească, pentru că pot învăța multe lucruri și din experiențele noastre de viață.

Rămâi la curent cu ultimele materiale exclusive și noutăți despre tot ce te interesează, pe Canalul nostru de WhatsApp!