Are 6 titluri de campion național la salsa, a reprezentat România la Campionatele Mondiale de Salsa și a pregătit un triplu campion mondial, singurul campion mondial al România la salsa, însă s-a înscris la competiția MasterChef pentru a le arăta tuturor că bucătăria se aseamănă cu dansul. Adrian Popiță este în momentul de față coregraf, coach și instructor de fitness și de yoga, însă visul lui este acela de a demonstra că o mâncare bună este ca un dans reușit. Concurentul, care a ajuns în Top10 Masterchef, a dezvăluit, în exclusivitate pentru EGO.ro, că, după încheierea competiției, își dorește să aducă în același loc, și în același timp, gătitul și dansul.
EGO.ro: Dacă persoana ta de acum s-ar întâlni cu persoana ta din trecut, cea de dinaintea începerii concursului MasterChef, ce i-ai spune?
Adrian Popița: I-aș spune așa: Adrian, urmează una dintre cele mai tari aventuri din viața ta. Bucură-te la maximum și savurează fiecare moment. Chiar dacă uneori o să pară că ești depășit de situație, ai încredere în tine, ai toate calitățile. Ia totul ca pe o joacă și bucură-te de proces.
Care preparat realizat în cadrul show-ului este preferatul tău? Dar cel de care ești dezamăgit?
Preparatul meu preferat este tacos, pe care l-am făcut la proba sub presiune, cu pui Coquelet, ananas caramelizat și pico de gallo. Salivam efectiv de poftă când l-am terminat, dar n-am putut să mănânc. S-au bucurat chefii de el. Singurul lucru pe care l-aș fi făcut diferit la acel preparat este lipia, pe care aș fi făcut-o din făină de porumb, în loc de făină de grâu, dar nu era făină de porumb în cămară.
Cred că cel mai slab preparat este cel pe care l-am făcut la prima probă alături de fratele meu din Frăția Codițelor, Eduard Acsente. Erau trei tipuri de piure: unul de mazăre, unul de morcov și unul de țelină, parcă. Țin minte că nici n-am strecurat mazărea atunci.
Care crezi că este cea mai importantă calitate de care ai nevoie în bucătărie?
Cred că cea mai importantă calitate este capacitatea de a te adapta. Mi se pare esențială. Nu știi niciodată ce apare, și a fi capabil să fii prezent și să lucrezi cu ce ai în acel moment este extrem de important.
Care a fost cel mai critic moment din cadrul acestui reality-show, atât din punct de vedere emoțional, cât și din punct de vedere al probelor?
Cel mai critic moment a fost în ziua în care mi-a picat să gătesc ceva rece. Parcă aveam amnezie. Țin minte cum colegii mei alergau să își ia tigăi și ustensile, iar eu mergeam ca în plimbare prin bucătărie, pentru că nu știam ce să prepar. În final, am reușit să mă mobilizez și am gătit cannoli de dovlecel cu tartar de somon și avocado și sos de portocală, preparat cu care am urcat la balcon, dar nu înainte de a mi se face rău.
Au avut susținătorii tăi un impact major asupra modului în care ai trecut peste momentele dificile din cadrul acestei competiții?
Familia și prietenii mi-au fost alături pe parcursul acestei competiții. Fără ei n-aș fi reușit să ajung până unde am ajuns. Cerințele sunt mari, presiunea și mai mare, și singur e foarte greu să răzbați. Țin minte că mama mă încuraja mereu și îmi spunea să nu renunț, ci să dau tot ce am.
Ce schimbări majore au avut loc, de când cu apariția ta la MasterChef?
În primul rând, mama este super mândră de mine. Acum mă întreabă, când gătește ceva nou, ce părere am. Să ne înțelegem: mama gătește foarte bine. Am crescut cu mâncare și cu prăjituri făcute de ea. Experiența ei în bucătărie o depășește cu mult pe a mea, iar acum este foarte fain să stau de vorbă cu ea despre rețete și ingrediente. Altă schimbare este că toți prietenii mă întreabă când le gătesc ceva. Și elevii de la școala de dans unde predau cursuri de salsa, la fel. Totodată, am de gând să fac câteva workshop-uri de gătit pentru începători, combinate cu dans. Pregătim ingredientele, le punem la făcut, iar în timpul în care se gătește mâncarea, învățăm câțiva pași de dans. Mixăm salsa, sosul, cu salsa, dansul.
Aveam ideea aceasta de dinainte de MasterChef, dar m-am luat cu alte proiecte și n-am mai apucat să o pun în practică. Bucătăria înseamnă viață, bucurie și creativitate. Dansul, la fel. Când le ai pe amândouă, n-ai cum să nu trăiești cu poftă de viață.