Creștinii ortodocși au intrat luni, pe data de 29 aprilie 2024, în Săptămâna Mare a Paștelui sau Săptămâna Patimilor. Ce alimente nu este bine să consumi în aceste zile? Află răspunsul la această întrebare din rândurile de mai jos. Este foarte important să ții cont de această regulă, altfel vei atrage ghinionul în viața ta!
Credincioșii ortodocși încă țin post în Săptămâna Mare a Paștelui, însă mare atenție! Unele alimente care în mod normal sunt permise în post, în Săptămâna Patimilor, oamenii sunt sfătuiți să renunțe la ele, fiindcă pot atrage ghinionul.
Spre exemplu, urzicile și oțetul sunt două alimente care ar trebui evitate în aceste zile. Se spune că cine le mănâncă comite un mare păcat, dar de ce nu e bine să fie consumate? Află de mai jos!
Ei bine, oțetul și urzile nu se consumă în Săptămâna Mare a Paștelui, deoarece ele reprezintă simboluri ale chinurilor prin care a trecut Mântuitorul Iisus Hristos.
Se spune că atunci când a fost răstignit pe cruce a fost bătut cu urzici, iar, ulterior, stropit cu oțet pentru a-i provoca mai multă usturime. De asemenea, se mai spune că atunci când Fiul lui Dumnezeu a cerut să bea apă i s-a oferit oțet.
Marți, asemenea celorlalte zile care au mai rămas din Săptămâna Mare, este important să rostim o rugăciune pentru iertarea păcatelor, binecuvântare și liniște sufletească.
”Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Care ai plâns pentru Lazăr și lacrimi de întristare și de milostivire ai vărsat pentru dânsul, primește lacrimile mele. Cu Pătimirile Tale, vindecă patimile mele. Cu rănile Tale, tămăduiește rănile mele. Cu Sângele Tău, curățește sângele meu și amestecă în trupul meu mireasma trupului Tău cel de viață făcător.
Fierea cu care vrăjmașii Te-au adăpat să îndulcească amărăciunea cu care potrivnicul m-a adăpat. Trupul Tău întins pe Cruce să întindă către Tine mintea mea, cea trasă jos de diavoli. Capul Tău, pe care l-ai aplecat pe Cruce, să înalțe capul meu cel pălmuit de potrivnici. Preasfintele Tale mâini, pironite de cei fără de lege pe Cruce, să mă tragă spre Tine din prăpastia pierzării, precum a făgăduit preasfântă gura Ta. Fața Ta, cea batjocorită cu pălmuiri și cu scuipări, să umple de strălucire fața mea cea întinată în fărădelegi.
Duhul Tău, pe care l-ai încredințat Tatălui când erai pe Cruce, să mă povățuiască spre Tine, prin harul Tău. Nu am inimă plină de durere ca să Te caut. Nu am pocăința, nici umilința care întorc pe fii la moștenirea lor. Nu am lacrimi mângâietoare, Stăpâne. S-a întunecat mintea mea cu cele lumești, și nu poate să caute spre Tine cu durere. S-a răcit inima mea de atâtea ispite și nu poate să se înfierbânte cu lacrimile dragostei celei pentru Tine.
Ci Tu, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeule, Vistierul bunătăților, dăruiește-mi pocăință neștirbită și inimă îndurerată, ca să pornesc cu tot sufletul în căutarea Ta; căci fără de Tine mă voi înstrăina de tot binele. Dă-mi, așadar, Bunule, harul Tău. Tatăl, Care Te-a născut din sânurile Sale fără de ani și mai înainte de veci, să înnoiască în mine închipuirea icoanei Tale.
Te-am părăsit, Doamne; să nu mă părăsești. Am ieșit de la Tine; ieși în căutarea mea. Du-mă la pășunea Ta cea duhovnicească. Numără-mă între oile turmei Tale preaalese. Hrănește-mă împreună cu ele din verdeața dumnezeieștilor Tale Taine. Căci inima lor curată este sălașul Tău și se vede într-însa strălucirea descoperirilor Tale.
Strălucirea Ta este mângâierea și odihna celor care s-au ostenit pentru Tine în necazuri și în toate felurile de chinuri. Acestei străluciri mă învrednicește și pe mine, nevrednicul, cu harul și cu iubirea de oameni a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, în vecii vecilor. Amin .”