Știu ca ar putea suna ciudat, dar eu și fostul meu soț ne înțelegem mai bine decât atunci când eram căsătoriți. Am divorțat de soțul meu acum doi ani, iar de atunci, toată viața mea s-a schimbat. Aparent, și a lui. Pentru că acum putem comunica fără probleme.
Tot ce ține de fiica noastră, acum se rezolvă mult mai ușor. Nu mai avem probleme nici cu banii, mereu se găsesc pentru orice, atunci când vine vorba despre cea mică.
Atunci când am divorțat am simțit ca o ușurare, o relaxare după ce opt ani de zile am fost mereu încordată. Așa a fost și soțul meu, mereu încordat, tensionat, nervos. El mereu făcea crize de gelozie, dar mă înșela în același timp. Eu aflam despre aventurile lui și, la rândul meu, făceam crize de furie.
Ne certam mereu și din cauza banilor. Niciodată nu avea bani pentru fiica noastră, care acum are șapte ani. În schimb, avea vani să iasă „cu băieții”, deși eu știam că acei băieți erau de obicei alte femei.
Odată cu divorțul, toate aceste probleme au dispărut. Mi-am recâștigat libertatea, iar ce face el, nu mă mai privește.
Partea și mai interesantă este că nu doar că nu mai face crize de geozie, nemaifiind soția lui, dar acum pare să nu mai aibă alte femei. El s-a mutat în garsoniera pe care o avem pe același palier cu apartamentul nostru și pe care o aveam dată în chirie. A plecat chiriașul și s-a el mutat acolo. Aud cam tot ce se întâmplă acolo, și asta fără să vreau. Dar nu am auzit niciodată să fi venit cu vreo femeie. De altfel, nici cu „băieții” nu mai iese, iar weekendurile le petrecem în familie.
La fel și după amiezile, după ce venim de la muncă vine acasă și vine la noi să stea cu cea mică. Spune că i s-a făcut dor de ea. Eu pun masa de multe ori și îl invit să mănânce cu noi, iar el nu refuză. De altfel uneori doar doarme la garsonieră, în schimb, toată ziua stă la noi.
Nici eu nu am vreo altă relație. Pentru că nu m-a interesat niciodată altcineva și nu-mi doresc.
Știu că sună ciudat faptul că am divorțat de soțul meu acum doi ani, dar pot spune că acum ne înțelegem mai bine ca oricând. Dar adevărul este că nemaiavând acele constrângeri, acele sentimente de posesivitate, care, de ce să nu recunosc, erau reciproce, suntem amândoi mult mai relaxați în acestă relație.
Aș fi foarte curioasă să aflu părerea unui psiholog despre această situație, pe care am rezolvat-o fără să o înțelegem. Știm doar că acum funcționează, dar nu știm de ce.
Dacă ai și tu o poveste despre care crezi că merită spusă, nu ezita sa ne ajuți să o facem cunoscută comunității Ego.ro. Aici se leagă prietenii sau poți afla răspunsuri pe care alte persoane e posbil să ți le ascundă, din diferite motive. Scrie-ne povestea ta pe redactia@ego.ro, anunță-ne cum vrei să apară și dacă ai nevoie și de opinia unui specialist. Putem cere părerea unui expert și poate așa găsești mai ușor o rezolvare, o alinare sau măcar un gând bun din partea comunității EGO.RO!. De asemnea, la cerere, identitatea persoanei care ne scrie nu va fi făcută publică!