Este o glumă care spune că dacă doi oameni îți spun că ești beat, înseamnă că trebuie să mergi la culcare. Ei bine, uneori, nu mergi la culcare și nu crezi că ești beat, indiferent câți ți-ar spune asta. Așa cum nici eu nu cred despre mine că am făcut ceva greșit, indiferent ce ar spune foștii mei soți. Chiar dacă am fost căsătorită de 5 ori și i-am înșelat pe toți. Nu cred că am o problemă cu asta, cred că problema a fost la ei, de fiecare dată. Sau cel puțin m-au provocat.
Soțul numărul unu a fost extrem de gelos. Nu puteam nici măcar să salut un cunoscut pe stradă, dacă era bărbat. În mintea lui era clar că e un amant de-al meu și că, atunci când el nu e cu mine (ceea ce nu se întâmpla niciodată, la drept vorbind), îl înșel cu acel bărbat. Putea fi oricine. Chiar și pe verii mei era gelos. Lui i se părea că au mai fost cazuri când verișorii s-au îndrăgostit între ei și că nu e exclus ca și eu să fiu în aceeași situație.
După doi ani în care am tot crezut că e doar începutul căsniciei și că va câștiga încredere, mi-am găsit pe altcineva și l-am părăsit. Desigur, până când am decis că e momentul să-l părăsesc, l-am înșelat. Începusem să nu mai vreau să stau cu el tot timpul, am ieșit cu o prietenă de câteva ori, l-am cunoscut pe Vlad și după vreo șase luni i-am spus soțului că îl părăsesc.
Nu are rost să redau aici ce mi-au auzit urechile. Ale mele și ale prietenilor mei. Și nici nu mai contează.
Al doilea soț nu a fost la fel. Cel puțin nu la început. Ne-am căsătorit în scurt timp după ce am divorțat, aveam deja un an de când eram împreună și a vrut neapărat să facem pasul. Am acceptat, știind că și eu îmi doresc la fel de mult o familie, ca și el. Doar că eu avusesem ghinionul să o ratez pe prima. Nu era gelos, nu făcea nimic care să-mi stârnască gelozia, părea că totul merge foarte bine între noi.
Numai că după vreun an de căsnicie a început să se schimbe, să devină suspicios la orice gest al meu. Și dacă plecam la cumpărături, începea să mă sune, să mă întrebe mereu unde sunt, cu cine, ce fac etc. Nu mai zic ce făcea dacă ieșeam cu o prietenă la o terasă.
L-am întrebat, la un moment dat, ce s-a întâmplat, de ce este așa de suspicios și i-am spus că începe să devină obositor. Atunci mi-a spus că dacă l-am înșelat pe primul soț cu el, ce garanție are că nu îl voi înșela și pe el cu altcineva.
Problema este că am și o personalitate destul de ciudată. În momentul acela mi s-a părut că mă jignește foarte tare. Nu i-am spus cât de rănită mă simt, dar nu am mai putut să fiu cu el ca și până atunci și am simțit-o ca pe o provocare. Așa că, da, mi-am găsit pe altcineva și l-am părăsit. Și da, l-am înșelat până când l-am părăsit. Nu a fost la fel de vehement ca și primul soț, dar m-a făcut să mă simt vinovată.
Și, deși nu credeam că o să o mai fac vreodată, m-am căsătorit și cu soțul numărul 3. Speram că de data asta să meargă bine. Începusem și eu să fiu mai vigilentă, să îmi arăt mai mult disponibilitatea de a-mi petrece mai mult timp cu el, să mai cedez în fața lui, să nu mai fiu mereu atât de „independentă”, pentru că mi se părea că în definitiv, asta duce la acele reacții din partea lor, care pun capăt căsniciilor.
De data asta însă nu a mai fost în controlul meu ce s-a întâmplat. Pur și simplu m-am îndrăgostit de altcineva. Nu am fost căsătoriți decât șase luni. I-am spus înainte de a începe propriu-zis o relație cu cel ce avea să devină al patrulea soț al meu. Știam că mă place, ne vedeam zilnic la birou, era evident că îmi face avansuri și am vrut să fiu cel puțin corectă cu soțul meu. I-am spus că m-am îndrăgostit de altcineva și că vreau să mă eliberez din căsnicia asta.
În mod ciudat, chiar dacă a suferit mai mult decât credeam, m-a respectat și, chiar dacă nu putem spune că am rămas prieteni, cel puțin ne respectăm.
Acum credeam că, în sfîrșit, mi-am găsit jumătatea. Am fost foarte îndrăgostită de Alex. Era cu doi ani mai mic decât mine, dar nu conta vârsta, cel puțin nu pentru mine.
Acum, eu am fost cea care a insistat să ne căsătorim, deși vedeam că are ceva rețineri. Nu înțelegeam de ce, pentru că aveam toate premisele unei relații frumoase. Lucram împreună, eram mereu împreună, dar fără să ne sufocăm reciproc. Învățasem să acord spațiu partenerului, atât cât are nevoie. Dar Andrei avea nevoie de tot mai mult spațiu. Apoi am aflat că nu eram singura colegă de birou pentru care avea ochi. Andrei se cuplase, în paralel, cu o altă colegă. Iar acum făcea slalom între noi, fără ca eu să știu. Andreea știa, evident, doar tocmai ce făcusem cununia civilă și toți colegii ne-au fost alături. Chiar și Andreea.
Am aflat ulterior că tocmai la cununia noastră s-au cuplat. Au fost văzuți prima dată ieșind amândoi din camera hotelului pe care o închiriasem pentru noi, înainte ca musafirii să înceapă să plece acasă. Apoi, din ce mi-a spus una dintre colege, am înșeles că aveau obiceiul să se închidă într-un mic depozit la birou, unde avea el cheie și știa că nu îi deranjează nimeni. Nu știu de ce, dar primul gând a fost să îl înșel și eu. Așa că am făcut-o.
Cezar lucra în aceași clădire cu noi, dar la altă firmă. Ne vedeam deseori la cafeneaua de la parter, iar după ce am aflat de Andrei și Andreea, am început să ies tot mai des singură la cafeau, în pauze. Așa am intrat în vorbă cu el și acum suntem împreună. M-am despărțit de Andrei la nici o lună după ce am început să ies cu Cezar.
Au trecut de atunci patru ani, ne-am căsătorit anul trecut, deși am insistat să nu o facem. Cezar a vrut neapărat să facem pasul, așa că am acceptat. Andrei a plecat de la firmă după ce ne-am despărțit și a aflat că știam de Andreea și că sunt cu Cezar. S-a simțit rănit. Dar și eu am fost rănită când am aflat că s-a cuplat cu Andreea la nunta noastră. Am înțeles că s-a despărțit și de ea. Nu mai țin legătura nici cu el și nici cu ea.
Însă problema este că Cezar s-a schimbat de când ne-am căsătorit. Nu știu dacă de vină sunt eu sau se întâmplă ceva la nivel psihologic atunci când semnează actul de căsătorie. Dar parcă nimic nu mai e la fel. Iar dacă o ține tot așa, s-ar putea să răspund avansurilor unui bărbat pe care l-am cunoscut în mediul online. Până la urmă, voi putea spune că am fost căsătorită de 5 ori, dar i-am înșelat pe toți. Pare amuzant, dar nu e. Eu nu îmi doresc deloc să se întâmple asta.
Dacă ai și tu o poveste despre care crezi că merită spusă, nu ezita sa ne ajuți să o facem cunoscută comunității Ego.ro. Aici se leagă prietenii sau poți afla răspunsuri pe care alte persoane e posbil să ți le ascundă, din diferite motive. Scrie-ne povestea ta pe redactia@ego.ro, anunță-ne cum vrei să apară și dacă ai nevoie și de opinia unui specialist. Putem cere părerea unui expert și poate așa găsești mai ușor o rezolvare, o alinare sau măcar un gând bun din partea comunității EGO.RO!. De asemnea, la cerere, identitatea persoanei care ne scrie nu va fi făcută publică!