Ana Maria Socaciu și-a adorat tatăl. Pentru ea, Victor Socaciu a fost totul: ”Dacă nu mi-ar fi fost tată, sigur m-aș fi îndrăgostit platonic de el! Este idealul meu de bărbat!”. Exclusiv și poze de familie

Ana Maria Socaciu, fiica lui Victor Socaciu, ne-a povestit, în interviul exclusiv pentru Ego.ro, despre ultimele clipe de viață ale regretatului artist, despre relația ei cu fostele lui soții, dar și despre soț și fiice. Azi, la șase luni de la trecerea în neființă a cântărețului, Ana Maria a așternut pe hârtie câteva versuri pline de emoție, răvășitoare, în care și-a pus toată dragostea, durerea și dorul pentru părintele pe care l-a considerat un dar de la Dumnezeu…

”În primele trei luni îl visam foarte des”

Ego.ro: Azi se împlinesc șase luni de decesul tatălui tău, sincere condoleanțe. A murit cu zile, cum s-ar zice în popor, era încă tânăr. Îți mai amintești ce ați vorbit ultima oară? Au rămas între voi lucruri nespuse?

Ana Maria Socaciu: Da, desigur că îmi amintesc și ultima întâlnire, ultima noastră poză împreună, cât și ultima noastră conversație din spital, înainte de intervenția la care era programat, iar tot ceea ce am vorbit lăsa de înțeles că în curând ne revedem, chiar îmi spunea ce anume să îi gătesc și să-i duc. Dacă au rămas și lucruri nespuse între noi? Cu siguranță că da!

Ego.ro: Crezi că dacă ar fi trăit în altă țară medicii i-ar fi putut salvat viața?

Ana Maria Socaciu: Tot ce am văzut este că medicii au făcut eforturi supraomenești de a-l ține în viață, chiar nu pot să îmi imaginez cum ar fi decurs lucrurile în altă țară.

Ego.ro: Ți se întâmplă să-l simți și acum aproape? Să-l visezi?

Ana Maria Socaciu: Da, îl simt aproape zi de zi. În primele 3 luni îl visam foarte des, acum îl visez mai rar, dar îl simt lângă mine mereu.

”Dumnezeu m-a răsfățat dăruindu-mi un tată ca el”

Ego.ro: Cum a fost ca tată, cum te răsfăța? De ce s-a separat de mama ta, ce nu a mai mers între ei, și în ce relație au rămas părinții tăi după ce s-au despărțit? Mama ta a fost la înmormântare?

Ana Maria Socaciu: În primul rând, Dumnezeu m-a răsfățat dăruindu-mi un tată ca el, iar tata efectiv nu pierdea nicio ocazie să mă facă să mă simt iubită de el! Pentru mine răsfățul cel mai dulce era să-și ia chitara în mână și să mă întrebe: ce să-ți cânt? Tata și mama au fost în relații bune, ca dovadă că la toate evenimentele de familie participau amândoi și chiar l-am auzit pe tata cum îi mulțumea mamei pentru modul în care m-a crescut. Cred că a fost unul dintre cele mai prețioase momente pentru mine, să-mi văd tatăl mândru de mine și totodată recunoscător pentru toate eforturile mamei mele! Da, mama a fost și la spital să-i ducă ce avea nevoie și a fost și la înmormântare!

Ego.ro: Cum te înțelegi cu fratele și cu sora ta? Vă ajutați la greu? Vă vizitați? Victoraș și tu semănați foarte mult cu tatăl vostru la chip.

Ana Maria Socaciu: Avem o relație bună toți trei, ne ajutăm, desigur, dar cel mai des mă văd cu sora mea, Iulia. Toată lumea îmi spune cât de mult semăn eu cu tata, atât fizic cât și sufletește, dar eu cred că noi toți, copiii lui, am luat ceva de la el. Tata este pentru mine o icoană a bunătății, dar și un bărbat complet care dacă nu mi-ar fi fost tată, sigur m-aș fi îndrăgostit platonic de el! Este idealul meu de bărbat!

În ce relații a rămas cu fostele lui soții

Ego.ro: În ce relații ai rămas cu Brândușa, ultima lui soție? Cui îi va rămâne casa din Cornu? Ce bunuri împarți cu frații și cu soția lui, cui îi revin drepturile de autor?

Ana Maria Socaciu: Eu și Brândușa suntem apropiate, așa cum eram și când trăia tata. Toate bunurile cât și drepturile de autor se împart între noi patru, dar legat de casa de Cornu decizia nu a fost încă luată.

Ego.ro: Ce părere ai despre inițiativa Marinei Almășan de a scrie o carte despre tatăl tău? Ai citi-o? Cu Marina ai mai păstrat legătura?

Ana Maria Socaciu: Fiecare persoană reacționează diferit la pierderea cuiva important din viață, eu nu pot să știu ce este în inima fiecăruia, știu doar că eu eram atât de pierdută, de mută și de incompletă, încât nu aș fi fost în stare să scriu o carte. Noi două nu aveam o legătură, deci nu am avut ce anume să păstrez.

Festivalul organizat în memoria tatălui său, Victor Socaciu

Ego.ro: Veți organiza un festival Victor Socaciu? Vei scrie și tu o carte despre tatăl tău?

Ana Maria Socaciu: Cu siguranță vom organiza un festival! Despre o carte nu știu ce să vă spun acum, probabil că da, atunci când durerea se va mai estompa…

Ego.ro: Vorbește-ne și despre frumoasa ta familie, despre fetițe, despre partenerul tău de viață…

Ana Maria Socaciu: Pe Tudor l-am cunoscut la 23 de ani, încă nu aveam un iubit, iar prietenele mele spuneau: „Hai, trebuie să ieși din casă, să mergi la evenimente, doar nu crezi că vreun bărbat îți vine din senin acasă?”. „Ba da, la mine vine acasă ” le spuneam eu râzând și fix așa a fost, a venit acasă, eu eram în pijamale, fiindcă era deja seară, locuiam cu o bună prietenă, iar soțul meu venise la ea să discute despre organizarea unei întâlniri de 10 ani de la terminarea facultății, ei fiind foști colegi.

Cum și-a cunoscut Ana Maria Socaciu soțul: „El mi-a spus din seara aceea „tu vei fi mama copiilor mei”

El mi-a spus din seara aceea „tu vei fi mama copiilor mei”, el avea 33 ani, iar eu 23 de ani, cu jumătate din bagaje făcute, urma să mă mut în Londra, așa că i-am zâmbit și i-am spus că nu va fi așa și că nu doresc o relație acum. Deși l-am refuzat din prima, el a insistat. Când a plecat de la mine i-am dăruit o carte scrisă de mine și i-am spus ziua când urmează să plec din țară. După două zile m-a invitat în oraș, iar când mâncam îmi pune pe masă un bilet de avion.

M-a impresionat cu faptul că își cumpărase bilet de avion spunând: „M-am gândit că ai nevoie de cineva să-ți care bagajele”…în clipa aceea mi se părea că sunt într-un film romantic și am lăsat garda jos și am început să-i fac loc în inima mea. Nu doar cu biletul de avion m-a impresionat, ci cu toată atenția lui, aș putea scrie o carte cu toate surprizele pe care mi le-a făcut și mi le face, dar dintre toate, cel mai de apreciat lucru a fost răbdarea lui.

M-a cerut în căsătorie la câteva zile după ce ne-am cunoscut, așa simplu în loc de un ” te iubesc „, însă cererea clasică în genunchi a venit după 10 luni de relație, eram la mormântul părintelui Arsenie Boca, doar noi doi, era seară, s-a pus în genunchi și…am spus ” da”. Deci, pe scurt, în 2011, ne-am întâlnit, în 2012 ne-am căsătorit, în 2013 s-a născut Iosephina, prima noastră fetiță, iar acum o avem și pe micuța Seraphina!

Ego.ro: Tu scrii și poezii, unde lucrezi însă?

Cu ce se ocupă Ana Maria Socaciu

Ana Maria Socaciu: Da, eu scriu tot ce simt, nu doar poezii, am scrise câteva cărți, una despre îndumnezeirea omului, una despre copii -de la o concepție conștientă până la educația lor spirituală- am și o carte pentru copii cu o poveste despre îngeri, cristale și culori, cât și multe poezii…toate așteaptă să fie publicate când simt că este momentul. Am organizat împreună cu alte ONG-uri evenimente caritabile pentru mame și copii, iar după ce am născut-o pe Seraphina am mai ” născut ” un al treilea copil: un Studio Foto pentru întreaga familie! Studioul foto este un proiect de conjunctură, deoarece am vrut să îmi organizez timpul astfel încât să pot sta cu fetele mele cât mai mult și totodată să fie ceva care să-mi bucure mult inima!

Deci nu am știut mereu că vreau să fac fotografie, tot ceea ce știam este că îmi doream să contribui la armonia dintr-o familie, știam că vreau să fiu înconjurată de copii, de bebeluși, știam că vreau să susțin emoțional femeile însărcinate, iar fotografia chiar este un mod direct și creativ de a lucra cu emoțiile oamenilor! Altfel spus, nu eu am ales fotografia ci fotografia m-a ales pe mine!

Poezie în amintirea tatălui ei drag, Victor Socaciu

”Născută”

Cândva păşeam pe nori albaştri

Păşeam pe timpuri şi pe aştri..

Vă spun, prietenii mei buni,

Eu sunt născută altor Lumi!

Altor idei îmi sunt croită,

Altor gustări sunt împlinită,

Altor de muzici încântată

Altor naturi sunt eu pictată…

Cândva priveam spre acest Astru

Din Univers doar el Albastru…

Doar el cu Soare şi cu Lună

Doar el cu florile-n Cunună.

Am vrut şi eu născută-aici,

Am vrut şi eu Ochii mai mici,

Din Suflet obligată mult să rup

Căci nu-ncăpea în inimă şi-n trup.

În Facere mult chinuită

Căci altor Lumi sunt făurită,

Şi altor sâni fost-am creată

De Cerul Sacru alăptată…

Dar sunt aici şi azi e luni

Deşi născută altor Lumi,

Mă plimb, dar nu pe nori albaştri

Supusă timpului sub aştri…

De şi tu eşti tot altor Lumi croit,

E semn că sunt a ta, al meu iubit…

Rămâi la curent cu ultimele materiale exclusive și noutăți despre tot ce te interesează, pe Canalul nostru de WhatsApp!