De sărbătorile de iarnă se leagă o serie de tradiții, obiceiuri și superstiții de care se ține cont cu sfințenie în popor și nu numai. Perioada de sărbători începe de la Sfântul Nicolae și se termină la Bobotează. În acest interval, copiii și tinerii merg la colindat, cu steaua, cu capra sau cu ursul. Când se merge cu sorcova, de fapt, și ce simbolizează acest obicei.
În fiecare an, în perioada sărbătorilor, mersul cu colindul și cu sorcova reprezintă bucuriile copiilor și ale tinerilor. Cei mici merg din casă în casă și fac urări gazdelor, pentru a avea un an bun și îmbelșugat. Copiii țin în mână o sorcovă, care poate fi de diferite feluri. În trecut, se foloseau crenguțe de pomi puse în apă la Sfântul Nicolae, care înmugureau și înfloreau până la sărbători.
Citește și: Istoria colindelor din Ajunul Crăciunului. Aveau cu totul altă semnificație la început
Se mai pot folosi și ramuri de brad decorate cu ciucuri roșii sau clasicele sorcove confecționate dintr-un băț, sârmă și flori făcute din hârtie creponată. Copiii care merg cu sorcova rostesc următoarele versuri:
Sorcova, vesela,
Să trăiți, să-mbătrâniți,
Ca un măr, ca un păr
Ca un fir de trandafir.
Ca merii, ca perii,
În mijlocul verii;
Ca vița de vie
La Sfântă Mărie
Tare ca piatra,
Iute ca săgeata
Tare ca fierul
Iute ca oțelul.
Vacile lăptoase,
Oile lânoase,
Porcii unsuroși
Copii sănătoși
Câte cuie sunt pe casă
Atâția galbeni pe masă.
La anul și la mulți ani!
Să trăiți să ne dați bani.
Citește și: Când se merge cu colindul. Tradiții și obiceiuri în diferite zone ale țării
Potrivit tradiției, sorcovitul este un obicei specific Anului Nou. În prima zi a anului, copiii se trezesc și merg la rude, la vecini și la cunoștințe pentru a-i sorcovi și a le ura de bine, în anul care tocmai începe. Cei mici sunt răsplătiți cu dulciuri, cu fructe, dar și cu bani. Se spune că aceia care nu primesc copiii care vin cu sorcova sau cu Plugușorul, în prima zi a anului, vor avea parte de ghinion.
Cuvântul ”sorcovă” provine din bulgărescul ”surov”, care înseamnă ”verde fraged” și se referă la ramura înmugurită cu care se sorcovește. În trecut, se foloseau ramuri de măslin pentru a face urările specifice anului nou. Ulterior, s-a trecut la crenguțe de pomi.
Dacă la colindat sau cu Plugușorul merg și tineri, cu sorcova merg doar copiii. Pentru că ei sunt puri și intențiile lor sunt pozitive, se crede că urările făcute de cei mici au șanse mai mari să se îndeplinească.
Obiceiul de a face urări pentru anul care începe este unul care datează din perioada dacilor și a romanilor. În trecut, anul începea la 1 martie, iar urările care se făceau aveau legătură cu roadele pământului. Se cântau imnuri dedicate soarelui și se făceau diverse ritualuri pentru ca noul an să fie îmbelșugat și ogoarele să fie roditoare.
Încă din anul 46 î.Hr. exista obiceiul de a colinda din casă în casă, la începutul anului, cu ramuri de măslin sau de laur. Versurile pe care le știm în prezent ale cântecului ”Sorcova vesela” au apărut mult mai târziu.
Există însă o legendă cu privire la apariția obiectului sorcovă, așa cum îl știm astăzi. Se spune că Sfântul Vasile l-a rugat pe Dumnezeu să îi dea și lui o zi în calendar, cum aveau ceilalți sfinți. Dumnezeu i-a dat prima zi a anului, iar de bucurie, Sfântul Vasile a legat un clopoțel de o crenguță de busuioc și s-a urcat în cer ca să-i ureze de bine Domnului. Așa s-a născut obiceiul sorcovitului.