Gramatica limbii române îi poate pune în dificultate pe unii dintre noi. Iar formele de plural ale unor cuvinte pot da mari bătăi de cap. Este și cazul cuvântului „ceață”a cărui formă de plural este adesea rostită sau scrisă greșit. Iată, așadar, care este pluralul cuvântului ceață.
Potrivit Dicționarului Explicativ al Limbii Române cuvântul „ceață” înseamnă „particule de apă rezultate din vaporizarea apei de pe pământ, aflate în suspensie în atmosferă, la suprafața solului, și care îngreunează vizibilitatea”.
Această definiție a fost atribuită în vremurile noastre, odată apariția și difuzarea buletinelor meteo. Însă Micul dicţionar academic ne dezvăluie că sensurile mai vechi, moştenite odată cu termenul latinesc, denumesc „o boală de ochi care întunecă vederea” şi „o tulburare a vederii clare”. Abia prin analogie, al treilea sens este cel enunțat mai sus.
Cuvântul „ceață” provine din latinescul „caecia”, înrudit cu „caecitas” de la care se revendică neologismul „cecitate” care înseamnă chiar „absenţă a vederii”.
Așadar, cuvântul ceață este unul cu totul special, cu atât mai mult cu cât reușește să îi „bage în ceață” pe mulți atunci când vine vorba de forma sa de plural. Să fie „cețe”, „ceți” sau „cețuri”?
Citește și: Cine a scris Biblia, când a apărut și de unde provine acest cuvânt. Semnificația nebănuită
Dacă ar fi să facem o analogie cu „piață”, a cărui formă corectă este „pieței”, în cazul cuvântului „ceață”, avem ca formă „ceții”. Declinarea sa nu este la fel de logică precum în cazul „pieței”, unde obținem formele: o piaţă, două pieţe, pieţei.
Potrivit DOOM, în cazul cuvântului ceață există: ceaţă, ceţii, ceţuri. Așadar, forma corectă de plural este „cețuri”. O vei regăsi în toate dicționarele, inclusiv în prima strofă din poezia „Strigătul muntelui” a poetului Daniel Vișan-Dimitriu: „Când ceţurile toamnei se ridică/Şi soarele pătrunde prin fereşti,/Tu te ridici, desculţă,-aşa cum eşti,/Iar trupul tău visarea mi-o complică”.
În limba română, diacriticile sunt și ele foarte importante, chiar dacă astăzi sunt mai rar utilizate, în special conversațiile virtuale. De ce este necesar să amintim acest lucru? Pentru că în cazul aceluiași cuvânt – „ceață” – lipsa diacriticelor ar putea duce la un alt sens al cuvântului.
„Ceată” nu nu are același sens cu „ceață”, ci reprezintă grup (neorganizat) de oameni, adunați de obicei în vederea unui scop comun; grămadă de animale (de același fel); trupă înarmată și organizată, având ca etimologie četa din slava veche.