Cât cântărește sufletul, de fapt. Teoria surprinzătoare care oferă răspunsul

Cât cântărește sufletul. Sufletul este elementul central al majorității religiilor. Mulți cred că în momentul morții, spiritul părăsește trupul și se îndeaptă către o destinație nedefinită. Fiind o entitate nepalpabilă, imaterială, sufletul a reprezentat întotdeauna un mister pentru omenire. „De unde vine?”, „Unde se duce” sunt poate cele mai frecvtente întrebări pe care nu doar oamenii simpli ci și filozofii și le-au adresat de-a lungul istoriei. Însă cu toate acestea, nu mulți au fost cei care s-au întrebat cât ar putea cântări, de fapt, spiritul. Un experiment ne dezvăluie acest lucru.

Cât cântărește sufletul, cu adevărat. Teoria care oferă răspunsul

Vestea nu tocmai bună este că nimeni nu poate răspunde la această întrebare. Știința nu poate dovedi că sufletul există, iar oamenii de știință nu îl pot cântări. Dar povestea încercării unui medic de a face acest lucru merită toată atenția.

Un celebru medic scoțian, care a trăit în secolul al XIX-lea, pe nume Duncan MacDougall, era obsedat de ipoteza – dacă oamenii au suflet, atunci acestea ar trebui să ocupe un spațiu. Și dacă sufletele ocupă spațiu, ei bine, trebuie să cântărească ceva.

Ce arată o cunoscută ipoteză

„Din moment ce… substanța luată în considerare în ipoteza noastră este legată organic de corp până la survenirea morții, mi se pare mai rezonabil să cred că trebuie să fie o formă de materie gravitațională și, prin urmare, capabilă să fie detectată în momentul morții prin cântărirea unei ființe umane în agonie”, a scris medicul într-un articol din 1907.

Cum să tai ceapă fără să plângi? Trucuri utile în bucătărie

Nu există bucătar, fie el amator sau profesionist, care să nu fi experimentat măcar o dată lupta cu o ceapă „plângăcioasă”. Cunoscută pentru compușii săi…

Cum să ai succes la interviu, dacă ești introvertit. Transformă-ți defectele în calități

Într-o societate care pune accent pe abilități de comunicare și interacțiuni sociale, introvertiții se pot simți adesea marginalizați, având impresia că trebuie să joace un…

Așa că a avut în plan să realizeze un experiment în colaborare cu un spital caritabil care trata bolnavii în stadiu avansat de tuberculoză, afecțiune care la vremea respectivă era incurabilă. El a adaptat un cântar la paturile pacienților în stadiu terminal. Fiind epizuați total, bolnavii nu se puteau mișca și astfel a reușit să evalueze corect greutatea acestora, fără ca instrumentul de măsurat greutatea să se miște.

Rezultatele studiului

Primul pacient al experimentului a decedat pe 10 aprilie 1901, iar imediat după moartea sa, cântarul a afișat cu 21,2 grame mai puțin. Iar de aici a luat naștere mitul.

Cu toate acestea, următorii pacienți examinați au pierdut în greutate diferit la moarte, unii 28,3 grame, alții 14, iar unul a pierdut 14,17. MacDougall a explicat aceste modificări prin faptul că ar fi avut legătură cu diferiți factori, precum evaporarea umidității, umidității de pe piele sau eliminarea reziduurilor. Însă niciuna dintre aceste teorii nu era cu adevărat convingătoare, nici măcar pierderea de aer din plămâni.

MacDougall a repetat apoi experimentul pe 15 câini și nu a constatat nicio pierdere de greutate. „Rezultatele au fost în mod uniform negative, fără pierdere în greutate după moarte”, a subliniat acesta.

Deși rezultatele studiilor nu erau nici pe departe concludente, experimentul a consituit o adevărată sursă de inspirație mai târziu. S-au conturat nenumărate legende pe marginea acestui subiect și a fost realizat chiar un film, al regizorului mexican Alejandro Gonzalez Inarritu, câștigător al unui Premiu Oscar.

Rămâi la curent cu ultimele materiale exclusive și noutăți despre tot ce te interesează, pe Canalul nostru de WhatsApp!