Câți bani primește Cătălin Crişan din drepturile de autor, după 35 de ani de carieră: ”În România nu se poate trăi din asta!” EXCLUSIV

Ego.ro: Cum merg lucrurile acum în viața artistică? S-au mai dezmorțit puțin, după cei doi ani de pandemie? Ce noutăți le pregătești fanilor tăi, în ce spectacole te vom vedea, în curând?

Cătălin Crișan: Viața mea artistică continuă. Spun „continuă” pentru că în această perioadă de doi ani n-am stat…Am scris melodii pentru Alin Stoica, prim-tenor al Operei Naționale, pentru prietenul meu de-o viață, Cornel Palade, pentru mine, pentru Natalia Guberna. Am scris a doua piesă de teatru și sunt la mijlocul primului meu roman. Așadar, cred că am răspuns la primele două întrebări dintre cele trei ale primului punct. Noutățile sunt: pregătesc un turneu în toată țara, și nu numai, LIVE cu orchestră, reîncep repetițiile cu piesa de teatru, vreau să termin romanul și să-l public, să lansez cele două albume cu cele douăzeci și patru de piese, care „zac” pe masă de doi ani.

Ce obiecte ai păstrat amintire de la admiratoare? Ce-ți ofereau după concerte? Primeai scrisori? Erau și cereri în căsătorie sau vreun mesaj de ajutor?

Am păstrat toate obiectele primite de la admiratoare, începând de la pixuri, scrisori, icoane, cruciulițe, până la înjurături sculptate pe diferite obiecte mai mici sau mai mari…Da, au fost multe cereri în căsătorie, da, au fost mesaje focalizate pe ideea de ajutor, la ultimele dând întotdeauna curs în măsura posibilităților.

”Întotdeauna m-am îndrăgostit ușor. Ce simte sufletul nu are nicio legătură cu vârsta”

Ești considerat simbolul romantismului în muzica românească. Dar cum ești în realitate? Te îndrăgosteai ușor? Cum e dragostea la 20 de ani, dar la 50? Mai putem simți iar fluturi în stomac?

Nu știu de ce credeți că realitatea nu coincide cu „simbolul”. Vă spun eu…sunt identice. Da, întotdeauna m-am îndrăgostit ușor. Ce simte sufletul nu are nicio legătură cu vârsta, așadar, întrebarea, în ceea ce mă privește, nu are sens.

Ce adori la o femeie și ce nu îți e pe plac absolut deloc?

Da…aceasta este o întrebare…Am considerat întotdeauna că bărbații conduc lumea și femeile bărbații. Așadar, apreciez femeile cu personalitate justificată, cu farmec și autoironie, pe cele care se pot întreține singure și nu vânează celebritate și bani, optimiste, cu reală credință-n Dumnezeu, cu educație, umor și cultură. Ce nu suport la o femeie ? Este simplu: falsitatea, prostia, tupeul în sensul rău al cuvântului, lipsa de personalitate, de coloană vertebrală, duplicitatea, lipsa de onestitate, dar cel mai mult „urăsc” IPOCRIZIA. Femeia nu poate fi niciodată urâtă, are un farmec al ei și noi suntem de vină dacă nu i-l descoperim.

”Piesa „Dacă pleci” a fost scrisă într-o joacă și numai PUBLICUL a făcut-o șlagăr”

Piesele „Mama”, Dacă pleci” și „Marea” ți-au adus celebritatea, rămân și acum la fel de îndrăgite, în topul preferințelor. Care e povestea lor și în care ai crezut mai puțin?

„Vorbește marea” – 1987 – premiul I – Festivalul Mamaia, Secțiunea Interpretare; „Mama” – laureat Festivalul Mamaia 1988 – Secțiunea Compoziție; „Dacă pleci”- niciun premiu la Festivalul Mamaia 1994. Povestea lor este lungă și nu ai spațiu, dar ceea ce-ți pot spune este că „Dacă pleci” a fost scrisă într-o joacă și numai PUBLICUL a făcut-o șlagăr.

În România se poate trăi din drepturile de autor? Compui, cânți, ai școală de muzică…

NU!… Din drepturi de autor, cel puțin eu, la 646 de melodii cântate și scrise în 35 de ani de carieră, am primit acum trei luni 71 de lei../

Cum arată o zi din viața ta? Ești matinal? Ai tabieturi?

Nu sunt matinal, pentru că scriu, citesc sau mă uit la filme până la patru dimineața. N-am tabieturi, pentru că viața unui artist este atât de imprevizibilă încât nu-ți poți permite asemenea „fițe”…

”Din păcate, sunt gurmand și de-o viață slăbesc și mă îngraș”

Ai o dietă anume, pentru a îți menține greutatea? Ce mâncare ții de obicei în frigider și ce nu cumperi deloc? Ești pofticios, știi să gătești? Dacă da, oferă-ne o rețetă rapidă și ieftină…

Din păcate, sunt gurmand și de-o viață slăbesc și mă îngraș. Din acest punct de vedere, nesimțirea mea culinară este… maximă. Țin întotdeauna în frigider ceea ce nu trebuie, adică mâncare care îngrașă și care nu e niciodată recomandabilă. Sunt pofticios și știu să gătesc. Rețetele mele sunt clasice și banale, așadar, nu are rost să vă încarc cu informații deja „fumate”.

Ce mai fac copiii tăi? Fiica ta a renunțat la Medicină, pentru Teatru. Dar fiul tău ce drum a ales? La ce îți mai seamănă?

Copiii mei sunt bine. Daria, fiica mea, a intrat la Medicină printre primele, a renunțat după șase luni și a fost admisă la Institutul de Teatru și Film în primele zece. Raris este în ultimul an de liceu și își dorește să dea examen la Conservator. Doamne-ajută ! Mi-aș dori din tot sufletul să semene cu mine în amploarea credinței în Dumnezeu, în sensibilitate, coloană vertebrală dreaptă, în refuzul de a face compromisuri și în bunătatea de a ajuta oamenii în necaz, fără a aștepta reciprocitatea.

Cum vezi situația delicată de la graniță? Faci provizii, ți-ai pregătit pașaportul? Românii au mari emoții…

Orice război este o prostie. Când mor oameni nevinovați este deja o imbecilitate. Am pașaport valabil mai mult decât cred că voi trăi. Fiind o țară mică și neștiută de către marile puteri unde suntem așezați pe hartă, întotdeauna noi românii am avut emoții… Da, mi-am făcut provizii… am cumpărat toată hârtia igienică din București pentru că mereu am probleme cu stomacul și șampon pentru mătreață…glumesc…

Cum te-au afectat scumpirile? La ce să mai facem economie? Stingi lumina în urma ta? Lași mașina în garaj?

M-au afectat decisiv. Stau cu lumânări în casă, nu mai aprind niciun bec… glumesc… iar mașina o las pe stradă pentru că am vândut garajul… glumesc…

”Sunt decrețel și mă bucur că Nicolae Ceaușescu m-a lăsat să vin pe lume”

Se pare că ”decreteii”, cei născuți după 1966, vor fi o generatie de pensionari fără pensie, te numeri și tu printre ei, fiind născut în 1968…. De ce s-a ajuns aici?

Sunt decrețel și mă bucur că  Nicolae Ceaușescu m-a lăsat să vin pe lume… Dacă voi avea pensie ? Cred că nu…

Un gând pentru cititoarele Ego.ro…

În speranța că ați înțeles ceea ce am vrut să vă transmit, vă urez să fiți sănătoși, să iubiți amprenta adevărată a muzicii ușoare românești, să apreciați calitatea și nu cantitatea și să ne revedem cât mai curând, în PACE, în sălile de spectacol. VĂ IUBESC !

Citește și: „Călin Geambașu nu-și poate ierta mama biologică: „E ca un fel de Mama Rusia, un zbir stalinist deghizat în straie femeiești”. Cum își educă el fiul EXCLUSIV”