Ce este bine să faci cu uleiul de la sfințirea casei, potrivit tradiției. Cei mai mulți oameni aleg să își sfințească locuința, iar asta presupune ca un preot să facă o slujbă religioasă. De cele mai multe ori, slujba se face în casă nouă, când familia este pregătită să se mute în ea. Această slujbă este urmată de o petrecere și cadourile pe care proprietarii le primesc de casă nouă. Însă, există o tradiție legată de uleiul care se folosește la sfințirea casei.
De cele mai multe ori, cu ocazia mutării în casă nouă, preotul vine să sfințească locuința. În timpul slujbei, preotul sfințește făina și uleiul de pe masă, iar apoi acestea se folosesc la gătit, pentru ca cei aflați în locuință să mănânce.
De asemenea, preotul binecuvântează mâncarea. Iată ce se face, de fapt, cu acel ulei de la sfinirea casei.
„Preotul sfinţeşte apa din bol, transformând-o în aghiasmă, iar pentru aceasta foloseşte busuiocul. Prosopul trebuie pus pentru ca preotul să aibă de ce se şterge când termină cu apa sfinţită.
Apoi sfinţeşte uleiul din pahar, iar cu cele 7 beţişoare face câte o cruce în fiecare încăpere din locuință. Lumânările, bineînţeles, trebuie aprinse când începe slujba.
La final se binecuvântează făina şi mâncarea. Acea făină va fi utilizată, mai apoi, la gătit, iar din respectiva mâncare se spune că e bine să consume doar cei care vor locui sau în locuiesc în casa proaspăt sfinţită.
La ce serveşte însă paharul cu ulei de la sfinţirea casei? Ei bine, el trebuie pus în candelă, iar pe aceasta să o aprinzi în fiecare zi. Dacă nu poţi, măcar în zilele de sărbătoare aprinde-o”, este explicația preotului.
Uleiul și aghiasma nu trebuie aruncate, după ce preotul a făcut slujba. Una dintre variante este ca uleiul să fie ars în candelă, iar aghiasma se pune într-un ghiveci cu flori.
Există două situaţii:
În Agheazmatar, care este cartea cu slujba sfinţirii casei, se găsesc, de fapt, două rugăciuni:
Rugăciune la începerea temeliei casei şi Rânduiala binecuvântării casei noi. Prima se citeşte atunci când se sapă pământul pentru turnarea temeliei şi a fundaţiei.
„Dumnezeule Atotţiitorule… căuta spre robul Tău (numele), care, cu puterea tăriei tale, voieşte să ridice casa pentru locuit şi prin zidire să o înalţe… ajută-i să o înalţe până la capăt.
Întăreşte-o pe ea, pe piatra cea tare, că, după glasul cel dumnezeiesc al Evangheliei Tale, nici vântul, nici apă, nici altceva să nu o poată strica și i pe cei care vor să locuiască în ea îi păzeşte de toată bântuiala celui potrivnic…“. A doua rugăciune se citeşte la final, când locuinţa este pregătită.