Sarea de Himalaya, adesea considerată o alternativă „mai sănătoasă” la sarea de masă tradițională, a devenit un subiect de interes pentru consumatori și specialiști în nutriție deopotrivă. Popularitatea acestui tip de sare, cunoscută pentru culoarea sa roz distinctivă și presupusele beneficii asupra sănătății, ascunde o poveste fascinantă ce se întinde pe milioane de ani și ridică întrebări despre cât de diferită este, de fapt, față de alte tipuri de sare.
Povestea sării de Himalaya începe cu peste 500 de milioane de ani în urmă, când o mare străveche a secat, lăsând în urmă depozite masive de sare minerală. Această sare a fost acoperită treptat de straturi de rocă și împinsă spre suprafață de mișcările tectonice, formând lanțurile muntoase din regiunea care astăzi este nordul Pakistanului. Minele din Khewra, cea mai cunoscută sursă de sare de Himalaya, au fost descoperite în anul 326 î.Hr., când Alexandru cel Mare și armata sa au observat cum caii lor lingeau stâncile sărate din regiune.
Extracția sării din această zonă a devenit o practică organizată abia secole mai târziu, în timpul domniei împăratului Mughal Akbar, când sarea roz a început să fie comercializată. În secolul al XIX-lea, inginerii britanici au introdus metode moderne de exploatare, care continuă să fie folosite și astăzi. Mina de sare Khewra, cea mai mare și mai veche mină din regiune, atrage anual aproximativ 300.000 de turiști, dornici să admire sculpturile unice din sare, inclusiv replici ale Turnului Eiffel și Marelui Zid Chinezesc.
În ciuda reputației sale, diferențele dintre sarea de Himalaya și alte tipuri de sare sunt minime din punct de vedere nutrițional. Ambele sunt compuse în mare parte din clorură de sodiu (NaCl). Sarea de Himalaya conține urme de minerale precum calciul, magneziul, potasiul și fierul, care îi oferă nuanța roz caracteristică. Totuși, concentrațiile acestor minerale sunt atât de mici încât beneficiile pentru sănătate sunt neglijabile. De exemplu, pentru a obține o cantitate semnificativă de fier, ar fi necesar să consumăm cantități periculoase de sare.
În schimb, sarea de masă este rafinată intens și conține adesea aditivi precum iodul, esențial pentru prevenirea deficienței de iod. De asemenea, agenții antiaglomeranți sunt adăugați pentru a preveni formarea bulgărilor de sare, ceea ce îi conferă sării de masă un aspect uniform și o textură fină.
Sodiul, principalul component al sării, este esențial pentru funcționarea optimă a organismului. Acesta ajută la menținerea echilibrului fluidelor, la transmiterea impulsurilor nervoase și la contracția musculară. Cu toate acestea, consumul excesiv de sare, fie că este de Himalaya, fie că este de masă, poate duce la probleme de sănătate precum hipertensiunea arterială, bolile cardiovasculare și afectarea funcției renale.
Un mit comun despre sarea de Himalaya este că ar conține mai puțin sodiu decât sarea obișnuită. În realitate, nivelurile de sodiu sunt similare în ambele tipuri de sare. De asemenea, afirmațiile că sarea de Himalaya ar hidrata mai bine organismul sau ar avea proprietăți superioare de detoxifiere nu sunt susținute de dovezi științifice.
Un alt risc asociat exclusiv cu sarea de Himalaya este lipsa iodului adăugat, ceea ce poate duce la deficiențe de iod dacă aceasta este folosită ca singura sursă de sare. Pentru a evita astfel de probleme, este important să includeți în dietă alimente bogate în iod, precum peștele și produsele lactate.
Pe lângă utilizarea sa alimentară, sarea de Himalaya este promovată pentru diverse utilizări alternative. Se crede că lămpile din sare de Himalaya eliberează ioni negativi care îmbunătățesc calitatea aerului și reduc simptomele de alergie sau astm. Totuși, studiile existente nu au confirmat aceste beneficii. Alte utilizări includ băile cu sare pentru ameliorarea eczemelor sau gargara cu soluții saline pentru calmarea durerilor de gât.
Deși sarea de Himalaya este adesea asociată cu un stil de viață sănătos, valoarea sa principală pare să fie estetică. Aspectul său deosebit și originea exotică au transformat-o într-un produs premium, însă, din punct de vedere nutrițional, ea nu oferă avantaje semnificative față de sarea de masă. Consumul moderat de sare, indiferent de tip, rămâne esențial pentru o dietă echilibrată.
În concluzie, sarea de Himalaya fascinează prin istoria sa, aspectul unic și utilizările diverse, dar este important ca consumatorii să fie informați corect despre proprietățile sale reale. Departe de a fi un „elixir” miraculos, aceasta reprezintă doar o altă opțiune pe rafturile magazinelor, cu beneficii similare și riscuri comparabile cu cele ale altor tipuri de sare.