Ai fost vreodată în situația de a te afla într-un moment important din viața ta, să ai o realizare și să ți se pară brusc că nu o meriți? Să te simți ca un impostor? Întrebări precum „ce caut eu aici?” sau „dacă se va afla că nu am realizat asta pe merit?” sunt frecvente în aceste situații și poartă un nume. Cei care au avut cel puțin un astfel de moment ar trebui să afle ce este sindromul impostorului și cum îi poate afecta.
Poate ar mai trebui să știe că acestea nu sunt cazuri izolate. O recenzie din 2019 din 62 de studii despre sindromul impostorului arată că între 9 și 82% dintre oameni au raportat că au avut gânduri în acest sens la un moment dat în viață. Însă una din două femei este afectată de acest sindrom.
Cercetările timpurii care au analizat acest fenomen s-au concentrat în primul rând pe femei realizate și de succes. Mai târziu a devenit clar, totuși, că sindromul impostorului poate afecta pe oricine din orice profesie, de la studenți absolvenți la directori de top.
Pentru a contracara aceste sentimente, s-ar putea să ajungi să muncești mai mult și să te menții la standarde din ce în ce mai înalte. Această presiune poate afecta în cele din urmă bunăstarea ta emoțională și performanța ta.
Sentimentele de impostor reprezintă un conflict între propria ta percepție de sine și modul în care te percep alții. Chiar dacă ceilalți îți laudă talentele, tu anulezi succesele tale în timp și le atribui norocului. Nu crezi că le-ai câștigat pe merit și te temi că alții își vor da seama, în cele din urmă, despre asta. În consecință, te presezi să muncești mai mult pentru a-i împiedica pe ceilalți să-ți recunoască deficiențele sau eșecurile și pentru a deveni demnă de rolul pe care îl ai și crezi că nu îl meriți. Intri, astfel, într-un fel de cerc vicios cu mai multă muncă, mai mari realizări și un sindrom al impostorilui mai pregnant.
În timp, acest lucru poate alimenta un ciclu de anxietate, depresie și vinovăție.
Trăind într-o frică constantă de a nu fi descoperită, te străduiești să ajungi la perfecțiune în tot ce faci. S-ar putea să te simți vinovată sau lipsită de valoare atunci când nu reușești să o atingi, ca să nu mai vorbim de epuizare și de eforturile tale continue.
Cauzele potențiale pot avea legătură cu mediul parental și copilăria. Ai putea dezvolta sentimente de impostor dacă părinții tăi te-au presat să te descurci mai bine la școală, te-au comparat cu frații tăi, erau hiperprotectori sau te țineau sub control, îți subliniau inteligența naturală în mod constant sau te-au criticat aspru când ai greșit.
Succesul academic în copilărie ar putea contribui, de asemenea, la sentimentele de impostor mai târziu în viață.
Poate că școala elementară și liceul nu au reprezentat niciodată o mare provocare. Ai învățat ușor și ai primit multe laude de la profesori și părinți. La facultate, însă, te trezești că te lupți pentru prima dată. S-ar putea să începi să crezi că toți colegii tăi de clasă sunt toți mai inteligenți și mai talentați.
Adevăratele sentimente de impostor implică îndoială de sine, incertitudine cu privire la talentele și abilitățile tale și un sentiment că ești nedemn, contrar a ceea ce cred alții despre tine.
Pe scurt, crezi că i-ai păcălit pe alții să creadă că ești mai bună decât ești în realitate.
Primul pas este să-ți recunoști sentimentele. Identificarea sentimentelor de impostor și scoaterea lor la suprafață poate fi benefică. De asemenea, discuția cu o persoană de încredere despre suferința ta te poate ajuta să vezi lucrurile altfel.
Evită să cedezi îndemnului de a face totul singur. Apelează la colegii de clasă, colegii academicieni și colegii de muncă pentru a crea o rețea de sprijin reciproc, scrie healthline.com.
Împărtășirea sentimentelor de impostor îi poate ajuta și pe ceilalți în aceeași poziție să se simtă mai puțin singuri. Când sentimentele de impostor ies la suprafață, întreabă-te dacă vreun fapt real susține aceste convingeri. Apoi, caută dovezi care să le contracareze. Totuși, să-ți păcălești toți colegii ar fi destul de dificil. Iar munca de slabă calitate probabil nu ar trece neobservată pe termen lung. Dacă primești în mod constant încurajare și recunoaștere, acesta este un semn bun și meriți o șansă de promovare.
Evită să te compari cu ceilalți. Fiecare are abilități unice. Ești acolo unde ești pentru că cineva ți-a recunoscut talentele și potențialul.
Este posibil să nu excelezi în fiecare sarcină pe care o încerci, dar nici nu trebuie. Aproape nimeni nu poate „face totul”. Chiar și atunci când pare că cineva are totul sub control, este posibil să nu știi întreaga poveste. Este importantă să afli ce este sindromul impostorului, pentru a-ți putea gestiona aceste trăiri.