Ce este un sărindar și cum se folosește de creștinii ortodocși. Sărindarul este un obicei de pomenire a celor vii și a celor adormiți, la patruzeci de Sfinte Liturghii consecutive. Credincioșii se roagă la Dumnezeu pentru dezlegarea de păcate și iertare.
Cuvântul „sărindar” își are originea din limba greacă și înseamnă „patruzeci”. Astfel, conform tradiției bisericești, preotul pomeneşte sărindarele la 40 de Proscomidii. Acestea se săvârșesc duminica, în sărbători și în alte zile, pentru vii – respectiv pentru morţi – dupa cum este intocmit pomelnicul.
Ce este un sărindar? Sărindarul presupune săvârșirea de către preot a 40 de liturghii neintrerupte. În cadrul slujbelor se pomenesc sărindare pentru cei vii și pentru morți.
Sărindarul este de două feluri: individual sau cel de obște. Sărindarul de obște se săvârșește de preot timp de 40 de Liturghii, pentru a cinsti un eveniment special din viața bisericii. Poate fi vorba de sfințirea lăcașului de cult, iar în acest caz se pomenesc ctitorii bisericii și persoanele care au contribuit la efectuarea unor lucrări.
Sărindarul individual înseamnă pomenirea celor vii sau celor morţi la 40 de Sfinte Liturghii consecutive. Credincioșii cer prin aceste pomelnice iertarea de păcate. În cadrul mănăstirilor unde are loc zilnic Sfânta Liturghie, sărindarul individual se poate da în orice perioadă.
Pomelnicul sărindarului se păstrează și astăzi. În timpul liturghiei, sunt trecute numele celor vii și celor morți pe un pomelnic. De obicei, în partea stângă sunt trecuți cei vii și în partea dreaptă cei care nu mai sunt, specificând clar „vii” si „adormiţi”. Conform credinței bisericii, se spune că aceste rugăciuni ajută sufletelor celor care sunt pomeniți.
Sărindarele pentru cei morți se pomenesc de obicei în posturi la Sfânta Litrghie şi la slujba litiei pentru cei adormiţi, zilnic. De asemenea, în fiecare sâmbătă a postului mare, preotul face o slujbă specială pentru cei adormiţi. Acesta săvârșește slujba Liturghiei şi a Parastasului . În ziua în care are loc cea de-a 40-a pomenire trebuie să se facă şi slujba Parastasului. Acest moment este considerat de credincioşi „dezlegarea sărindarelor”.
Sărindarele se duc la biserică de creștini la începutul posturilor mari. De exemplu, la postul Naşterii Domnului sau în postul Sfintelor Sărbători Pascale și sunt însoţite de grâu, ulei, vin, zahăr, făină şi alte daruri. Acestea sunt de obicei necesare pentru a pregăti coliva și prescurile din care se slujeşte Sfânta Liturghie.
În această perioadă, credincioșii care duc sărindare la biserică se pot ruga și individual, dar trebuie să participe la slujbele care au loc în sămbetele rânduite special pentru pomenirea morților.