Jojo, adică simpatica noastră Cătălina Grama, a vorbit, în exclusivitate pentru EGO, despre viața de actriță, soție și mamă. Cu umor, ne-a povestit cum reușește să se înțeleagă cu Paul Ipate, soțul ei care face senzație, printre altele, și la Săriți de pe fix de la Pro TV, cum și-a educat cei doi copii și ce se întâmplă acasă, atunci când vreunul este supărat.
Personajul meu este o femeie foarte puternică, singură, polițistă, convinsă că nu se va căsători niciodată și care nu mai crede în iubire după mai multe rewlații ratate. Dar, mama ei, care e foarte încăpătânată, o convinge că lucrurile pot merge altfel. Adică o căsătorește.
Nu, nu semăn cu acest personaj! Eu nu aș lăsa-o pe mama să mă mărite (râde, n. red.)!
Dacă l-ar alege pe Paul, da! Dar altfel, nu! Ei, l-a ales, de la început, că îl alesesem eu și, normal, a vrut să fiu fericită. Dar dacă ar fi o asemenea întâmplare în viața reală, nu vreau!
Nu! De fiecare dată când am un proiect și un timp limitat, ca să poți să fii supereficient, trebuie ca totul să fie foarte aranjat și foarte clar. Și dacă nu este așa, cineva trebuie să își asume! Asta înseamnă producția, asta am învățat eu în cei 30 de ani de televiziune. Dacă nu e totul organizat., aranjat, și dacă nu e cineva care să pună totul în ordine, nu iese treaba.
Ele se împacă de minune, de o viață. Întotdeauna când am un proiect dedicat televiziunii, cum ar fi un serial, cum ar fi în ultimii ani Clanul sau Tătuțu, sunt niște ore stabilite de filmare. Atunci pun piesele de teatru în funcție de proiect, prioritizăm proiectul de televiziune. În mod evident, dacă niște spectacole au fost stabilite, atunci încercăm când facem programul pentru serial, să punem filmările în funcție de teatru.
Deși este mereu foarte ocupată, Jojo – Cătălina Grama își pune mereu familia pe primul plan. Oricâte proiecte ar avea, actrița spune că momentele cu familia sunt cele mai prețioase pentru ea.
Să știi că în ultimii ani, deși sunt foarte preocupată de ceea ce fac, m-am concentrat foarte mult asupra familiei mele. Mi se pare că pe măsură ce îmbătrânim realizăm faptul că cele mai prețioase ore din viețile noastre sunt cele petrecute alături de cei dragi. E foarte important să valorificăm timpul ăsta.
Nu i-am convins. Le-am dat o opțiune în sensul în care, atunci când am deschis școala mea de actorie le-am spus că eu și Paul vom fi profesori la acea școală. Dacă, dacă vor, pot participa la cursuri, dacă nu, e opțiunea lor. Și, bine-înțeles, din curiozitate, au apărut la curs și nu au mai plecat. Le-a și plăcut. Asta apropo, că tot mă întrebai dacă sunt bossy. Nu, nu are nicio legătură cu structura mea de acasă…
Nu, să știi că la actorie nu suntem așa. Nu are nicio legătură organizarea unui eveniment cu predarea unui lucru care e vocațional. Dacă arta s-ar preda la fel ca și matematica, fizica sau chimia, copiii nu s-ar mai apropia niciodată de ea. La noi, totul este structurat pe blândețe, pe prietenie, pe amuzament, pe umor. Suntem prieten cu copiii, suntem ca într-o mică familie și de aceea ne îndrăgesc atât de tare și vin de atâția ani la noi.
Este o altă metodă de abordare a unui personaj. E foarte simplu, noi învățăm asta în școală, dar învățăm și din propria experiență. Și, în general, îți spun că înveți foarte mult de la regizorii cu care lucrezi și care te coordonezi, și de las producători, înveți și de la colegii de platou sau de la cei de scenă. De la Tătuțu, am învățat enorm de la George Mihăiță, dar toți sunt actori excepționali. Dar el este un reper și tot ce am avut de filmat cu George pentru mine este o lecție de actorie și de viață.
Nu, dar este un tip foarte amuzant. E un tip care are simțul umorului foarte bine dezvoltat, dar nu ne apucăm să facem astfel de lucruri și acasă ca la Săriți de pe fix. În schimb, pe latura de improvizație, se întâmplă, mai ales când ne jucăm cu copiii sau când predăm la cursurile noastre. Prin improvizație poți să devii foarte spontan, creativ și să capeți mai multă încredere în tine. Și este o metodă pe care o folosim și cu copiii noștri și pe partea educațională, dar și pe partea de actorie.
Eu nu sunt nervoasă… Mă supăr uneori, dar nu sunt genul nervos când mă cert. Dar da, apelează la simțul umorului și, îți dai seama, suntem amândoi destul de temperamentali că suntem moldoveni. Dar eu îl iubesc pe Paul, e un tip care normal că te amuză. Și dacă ai fi un pic supărat și face o glumă, normal că ne revenim. Despre asta e vorba în viață, să echilibrezi un pic lucrurile. Dacă am tot sta supărați nu am mai petrece atâția ani împreună…
Eu încerc să fiu foarte caldă și drăguță, dacă se poate. Dacă am loc sunt tare drăguță. Dacă nu, aia e, îi dau spațiu. Cu toții mai avem momente mai puțin faste, să spunem, iar atunci fiecare are nevoie de o gură de aer și cred că e important să ne simțim partenerul și să îl lăsăm în pace dacă are o zi mai proastă.