Bogdan Ciudoiu este cel care le face românilor diminețile mai bune, atât cu ajutorul emisiunii de la radio, cât și din postura de prezentor al emisiunii „Vorbește lumea”. A intrat în această lume pe când avea 16, dintr-o simplă joacă și curiozitate și nu se aștepta să fie și remunerat pentru asta. Dacă nu ar fi cunoscut astfel succesul, Bogdan Ciudoiu dezvăluie în exclusivitate pentru EGO.ro că astăzi, cu siguranță, ar fi avut o cu totul altă meserie. Despre toate astea, dar și despre cum reușește să-și împartă timpul cu soția și fiica lui, citiți în interviul de mai jos.
EGO.ro: Ești om de radio, om de televiziune, soț și tată. Cum reușești să jonglezi cu toate aceste roluri?
Bogdan Ciudoiu: Mie îmi place să cred că mă descurc bine. Nu vreau să fiu eu acela care judecă și dă verdictul final. Cert este că îmi place, mă ține ocupat. Am avut și perioade mai libere în viață și după 2-3 zile mi-am dat seama că mă plictisesc repede, deci aș putea spune că mă bucur de toată experiența asta, de nebunia cu radio și TV, ambele de luni până vineri. De asemenea, am o soție și o fetiță care mă așteaptă în fiecare zi acasă și mă încarcă. E un ritm nebun, dar îmi place.
Care este diferența între Bogdan, persoana cu care oamenii își petrec diminețile și Bogdan, persoana care își petrece timpul liber cu familia?
Aș zice că Alecsandra, soția mea, și Natalia, fetița mea, îi invidiază pe oamenii care își petrec diminețile cu mine, pentru că dau 90% din energia mea dimineața la radio și apoi pe platou, la „Vorbește lumea”. Aș spune că Bogdan, cel de acasă, e un pic mai puțin energic, cumva într-un proces permanent de refacere pentru următoarea emisiune, dar ne distrăm oricum. Nu cred că e vreo diferență între mine, cel de la radio și TV, și Bogdan, cel de acasă. Eu sunt cum sunt, niciodată nu am încercat să pozez în altceva, nici nu cred că este o idee bună să faci asta în viață. Nu găsesc un motiv întemeiat pentru care să o faci. Întotdeauna am fost împăcat cu mine și foarte asumat. Știu că pot să greșesc, dar e parte din mine. Niciodată nu am regretat lucrurile pe care le-am făcut. Sunt cum sunt și sper ca oamenii să mă accepte așa. Până una-alta, lucrurile merg bine, naturalețea e un plus.
Cum este să trăiești cu două fete, soția ta, Alecsandra și fiica ta, Natalia?
Viața cu două fete este frumoasă. Nu mi se pare grea, cel puțin nu deocamdată. Natalia nu este încă adolescentă, poate o să devină mai dificilă. E mișto, ne înțelegem foarte bine. În general, tot ce ține de partea aceasta „de fete”, evident că preia Alecsandra. Eu sunt responsabil cu distracția. Amândouă sunt foarte energice și haioase, mereu vor să încerce lucruri noi, deci ne distrăm în permanență, găsim o grămadă de lucruri mișto de făcut. Îmi place rolul acesta de „protector”, de tată de fată care are o prințesă acasă de care trebuie să aibă grijă. Mă prinde bine, mie-mi place.
Cum ți-ai descoperit pasiunea pentru radio și televiziune? Știm că ai început să profesezi încă din liceu.
Pasiunea pentru radio am descoperit-o foarte devreme, undeva pe la 16 ani. Eram în liceu când s-au gândit cei de la PRO FM să facă un proiect foarte drag mie, „PRO FM School”. Practic să facă niște stații locale de radio în liceele din București, iar apoi s-au extins în toată țara. Am avut ocazia de a da o probă pentru a deveni DJ în liceu, adică să vorbesc la radioul liceului în pauze, pe hol, să ăun muzică, să facem concursuri, lucruri de genul acesta. Mi s-a părut foarte interesantă experiența din liceu, m-am descurcat bine, iar apoi cei de la PRO FM m-au cooptat în proiectul lor pentru studenți. Au făcut un radio pentru studenți în Regie. Am avut o emsiune pe perioada studenției, iar de acolo am mers mai departe către un radio național, pentru că m-a prins. De aici s-a deschis calea și către televiziune, pentru că sunt multe lucruri în comun între radio și TV. Am cochetat cu ideea asta de mult, dar nu am făcut niciun pas. Ca idee mi-a plăcut dintotdeauna, mi-a făcut cu ochiul și televiziunea. S-a întâmplat din noroc să pășesc în lumea televiziunii, să fac parte dintr-o emisiune live pe TV. Shurubel s-a dus să dea probă pentru „Vorbește lumea”. Am fost și eu să fau proba respectivă. Deși ei căutau un om, un singur băiat, au ajuns să ne ia pe amândoi…împreună. Ne place foarte mult.
Știm cu toții că ești pasionat și de Formula 1 și circuite. Ce alte hobby-uri mai ai?
Pe lângă circuite, Formula 1 și orice ține de vehicule, roți și condus, aș spune că o pasiune de-ale mele este călătoritul. Sunt o pasăre călătoare, îmi place să descopăr locuri noi, oameni noi, culturi și mâncăruri. Îmi place să încerc preparate noi, dar n-am fost dintotdeauna așa. La un moment dat, am descoperit faptul că ratez foarte mult. Cred că sushiul mi-a deblocat chestia asta. Ama vut mereu o preconcepție despre sushi, mi se părea destul de diudat să mănânci pește crud cu orez…până când am încercat pentru prima dată. Asta s-a întâmplat acum ceva ani și atunci mi-am dat seama că preconcepțiile în legătură cu mâncarea nu sunt ceva ok, pentru că te blochează din a experimenta lucruri inedite. Pe oriunde călătoresc îmi place să încerc preparate noi. Asociez locurile cu mâncarea. Cât despre alte pasiuni, îmi place să construiesc lucruri cu mâinile mele. Am făcut un proiect de suflet cu tatăl meu: o corabie. Am lucrat-o împreună, am lăcuit-o, am șlefuit-o. E un proiect care mi-a rămas foart drag și care m-a învățat să am răbdare cu adevărat pentru un rezultat mișto și satisfacția aceea adevărată. Altă pasiune de-ale mele de zi cu zi este să îmi spăl singur mașina și motocicleta. Chiar mă relaxează, e terapeutic. Îmi place să spăl exteriorul, mă distrează.
Spune-ne trei lucruri pe care oamenii nu le știu despre Bogdan Ciudoiu.
Eu cred că sunt multe lucruri pe care oamenii nu le știu despre mine. Nu mi se pare că sunt în lumina reflectoarelor din punct de vedere al detaliilor. Vorbesc foarte mult și mă contrazic la fel de mult, doar atunci când sunt 100% sigur că am dreptate. Chestia asta poate deveni enervantă câteodată, te trag într-o discuție de 20 de minute în care nu vrei să fii. Sunt foarte calculat, în general, în tot ce fac. Toți pașii pe care îi fac sunt gândiți în avans. Sunt foarte pragmatic și pentru mine totul are la bază o explicație matematică, inclusiv când vine vorba despre dragoste. Probabil că lumea își imaginează asta. De luni până vineri, undeva pe la ora 22:00 nu mai poți vorbi cu mine. Eu dorm liniștit lângă tine în timp ce vorbești. Dacă mi-e somn, corpul meu apasă butonul „shut down” și eu adorm în timp ce port o conversație. Îmi iubesc și respect somnul atât de mult…când corpul meu spune „dormi”, am adormit.
Dacă nu ai fi om de radio și televiziune, ce ți-ar plăcea să faci zi de zi?
Aș fi pilot de linie. Cochetez cu ideea asta de mult. Ai mei au lucrat în domeniul aviației și îmi place foarte mult ideea. Cred că asta aș fi: pilot de avioane. Sau pilot de circuit, dar este nevoie de o situație financiară extraordinară pentru o carieră în acest domeniu.
Cum măsori succesul? Atât pe plan profesional, cât și personal?
E foarte greu să dai un răspuns pe repede-înainte la întrebarea asta. Succesul este altceva pentru fiecare dintre noi. Din punct de vedere profesional, simt că am atins succesul din momentul în care am început să câștig un salariu lucrând la radio, indiferent că era mare sau mic la vremea aceea. Mie mi s-a părut întotdeauna că este foarte ușor să faci radio. Țin minte că vorbeam cu Shurubel despre asta când eram mici: „Tu îți dai seama că ăștia ne dau un salariu ca noi să ne distrăm într-un studio la radio?”. Să trăim din asta părea un fel de „trișat” în viață, pentru că ne distram atât de mult cu joburile pe care le aveam. În această categorie putem include și emisiunea „Vorbește lumea” E atât de mișto ce facem, cu ce ne ocupăm viața de luni până vineri, în fiecare zi, încât mi se pare că este un real succes să poți să trăiești din a face ceva ce te distrează. Sunt conștient că sunt foarte norocos și că sunt mulți oameni care și-ar dori asta și nu au reușit până în momentul acesta. De aceea, îi încurajez să facă ce îi distrează și ce îi împlinește pe ei. Deci, aș putea spune că succesul a început în momentul în care am câștigat primii bani în domeniul ăsta. Nu îl măsor în rezultate de un anumit fel. Am avut perioade în care am avut rezultate extraordinare în ceea ce fac, am avut și perioade cu rezultate mai puțin bune, dar întotdeauna m-am ghidat după senzație. Seara, când mă urc în pat și mă gândesc la ce am făcut în ziua respectivă, mă întreb cum mă simt cu ce am făcut eu. Am dat tot ce puteam să dau? Am fost cât de bun îmi doresc să fiu? Dacă răspunsul este da, aia a fost o zi de succes.