Ziua de marți de după Paște, din Săptămâna Luminată, se mai numește și Marțea Albă. În această zi se comemorează sfinții martiri care au luptat pentru credință și pentru Biserică. În lăcașurile de cult se oficiază slujbe, iar oamenii țin cont de câteva tradiții și obiceiuri specifice. Ce nu se face în a treia zi de Paște, potrivit credinței.
Marți, 7 mai, este a treia zi de Paște. Creștinii ortodocși pot profita de această zi pentru a se bucura în continuare de atmosfera de sărbătoare, pentru a savura ouă roșii și preparate tradiționale de Paște, dar și pentru a participa la slujbe. În a treia zi de Paște se ține cont de o serie de tradiții și obiceiuri.
Vezi și: Când este bine să iei anafură și agheasmă în post. În ce ordine se iau, de fapt
Fiind în continuare cruce roșie în calendar, în această zi nu se fac treburi casnice. Așadar, marți după Paște nu se spală, nu se coase, nu se face curățenie și nu se lucrează la câmp. Oamenii pot relua treburile în gospodărie începând de miercuri.
Nu se fac pomeni pentru cei decedați, doar se dă de pomană. Potrivit rânduielilor bisericești, parastasurile se reiau după Duminica Tomii.
Vezi și: Din ce este făcut mirul. Nu multă lume știe asta
”Stăpâne Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce ne‑ai învrednicit pe noi a trece vremea cinstitului şi dumnezeiescului post de patruzeci de zile, care s‑a însemnat de Tine şi s‑a dat nouă prin Tine. Cel ce ai pus nouă pocăinţă pentru mântuirea sufletelor şi curăţirea trupurilor şi spre izgonirea demonilor. Care ne‑ai arătat nouă spre închinare chipul cinstitei Tale cruci şi ne‑ai dăruit să o sărutăm cu atingerea nevrednicelor noastre buze.
Cel ce ne‑ai învrednicit să auzim de învierea prietenului Tău Lazăr şi de intrarea Ta în Ierusalim, întâmpinat fiind de pruncii evreieşti care grăiau, strigând: osana întru cei de sus; şi să vedem mântuitoarele Tale patimi şi să ne închinăm dumnezeieştii Tale răstigniri, suliţei, trestiei, buretelui, pogorârii celei de pe cruce şi îngropării, şi să ajungem la cinstita şi dumnezeiasca Ta înviere.
Pentru aceea, văzând ziua învierii Tale, cu bucurie strigăm Ţie, Hristoase Dumnezeul nostru, şi împreună cu îngerii, cu arhanghelii, cu heruvimii, cu serafimii, cu toţi sfinţii şi cu preacurata Maica Ta, Te slăvim, lăudându‑Te pe Tine, marele Dumnezeu şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos.
Şi acum Te rugăm, Stăpâne, pentru robii Tăi aceştia (N), care vin sub acoperământul casei Tale celei sfinţite, primeşte pocăinţa lor şi‑i iartă pe dânşii, pentru învierea Ta, de mulţimea păcatelor celor nenumărate, ştiute şi neştiute, de voie şi fără de voie; curăţeşte‑i ca pe desfrânata ce plângea, şi ca pe Petru care se lepădase şi plângând cu amar iarăşi l‑ai primit. Primeşte smerenia şi mărturisirea robilor Tăi, precum ai primit pe vameşul care cu suspin se ruga.
Pune frica Ta în inimile lor ca să se teamă de Tine şi să Te iubească din toată inima lor. Dă‑le lor să păzească toate poruncile Tale în toate zilele vieţii lor, umblând după voia Ta. Învredniceşte‑i pe dânşii fără osândă să vină şi să se împărtăşească cu preacuratul Tău Trup şi cu cinstitul Tău Sânge, ca, primindu‑le cu vrednicie, să fie părtaşi împărăţiei Tale, lăudându‑Te şi slăvindu‑Te pe Tine, împreună cu Cel fără de început al Tău Părinte şi cu Preasfântul şi bunul şi de‑viaţă‑făcătorul Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin”