Moartea este o certitudine a vieții, iar una dintre întrebările importante care apare în legătură cu aceasta este: „Ce se întâmplă cu averea mea după ce mor?” Această întrebare devine și mai complexă atunci când o persoană nu are testament, copii sau rude apropiate. În România, legislația prevede reguli clare în astfel de situații, iar această știre oferă o explicație detaliată a modului în care se administrează bunurile unei persoane decedate, conform legislației în vigoare.
Moștenirea este procesul prin care bunurile unei persoane decedate sunt transferate către moștenitorii săi legali sau testamentari. În România, succesiunea poate fi de două feluri: legală și testamentară.
Apare atunci când nu există un testament și se aplică principiile prevăzute în Codul Civil român. Moștenirea este împărțită între rudele defunctului în funcție de gradul de rudenie, în ordinea prevăzută de lege.
Apare atunci când există un testament valid, iar bunurile sunt împărțite conform voinței exprimate de defunct. Testamentul trebuie să respecte anumite cerințe legale pentru a fi valabil.
În cazul în care o persoană decedată nu are copii, soț/soție, rude sau testament, moștenirea sa devine o problemă complicată, guvernată de regulile succesiunii legale și de regulile speciale aplicabile în lipsa moștenitorilor.
Citește și: Câte tipuri de testament există în România. Legea spune clar, nu mulți români știu
Când o persoană moare fără a lăsa un testament (adică este „intestată”), iar aceasta nu are moștenitori direcți sau colaterali (cum ar fi copii, frați, surori, nepoți sau alte rude), legea română prevede un mecanism specific pentru a gestiona averea rămasă. Acest mecanism este reglementat în Codul Civil și în alte legi conexe.
În primul rând, trebuie stabilit dacă există vreun moștenitor legal. Codul Civil român prevede patru clase de moștenitori, după cum urmează:
Dacă persoana decedată nu are copii, frați, surori sau alte rude până la gradul al IV-lea, averea devine vacanta și trece în proprietatea statului.
Moștenirea vacantă este situația în care, după moartea unei persoane, nu există niciun moștenitor care să poată revendica bunurile acesteia. Acest lucru poate avea loc atunci când nu există rude sau testament, iar nimeni nu poate pretinde dreptul la moștenire.
Conform legilor din România, în cazul unei moșteniri vacante, statul român, prin Ministerul Finanțelor Publice, devine proprietarul bunurilor defunctului. Procesul este reglementat de Codul Civil și de legislația fiscală aplicabilă. Așadar, statul preia bunurile mobile și imobile ale persoanei decedate, inclusiv conturile bancare, imobilele, mașinile sau alte bunuri de valoare.
Pentru ca moștenirea să fie declarată vacantă, trebuie să fie îndeplinite anumite proceduri legale. Procesul de declarare a unei moșteniri vacante poate fi inițiat de instanța de judecată, de notar sau chiar de către autoritățile fiscale. În lipsa unui testament și a moștenitorilor, acest proces include următorii pași:
După moartea unei persoane, un notar va deschide succesiunea, în mod normal la cererea unui posibil moștenitor sau a unei alte părți interesate. În acest caz, dacă nu există moștenitori direcți sau testament, notarul va face demersuri pentru a identifica eventualii moștenitori legali.
Notarul va efectua cercetări pentru a verifica dacă există rude până la gradul al IV-lea, contactând evidența populației sau alte registre de stare civilă. Dacă nu există moștenitori legali sau aceștia renunță la moștenire, se declanșează procedura pentru moștenirea vacantă.
După ce se constată că nu există moștenitori, notarul emite un certificat de moștenire vacantă, iar bunurile sunt transferate către stat. Aceasta înseamnă că toate bunurile, inclusiv sumele din conturi bancare, devin proprietatea statului.
Statul are obligația de a administra bunurile preluate prin moștenire vacantă. Imobilele, cum ar fi casele sau terenurile, sunt înregistrate în inventarul statului, iar gestionarea lor poate fi transferată către autoritățile locale sau alte instituții publice.
Bunurile mobile, cum ar fi banii din conturi bancare sau obiectele de valoare, sunt gestionate de Ministerul Finanțelor Publice. În unele cazuri, statul poate decide vânzarea anumitor bunuri pentru a valorifica moștenirea vacantă. Veniturile obținute din aceste vânzări sunt, de asemenea, transferate în bugetul statului.
Există posibilitatea ca moștenitorii legali, dacă apar ulterior, să revendice bunurile care au fost declarate vacante. Dacă, de exemplu, o rudă îndepărtată descoperă că ar fi avut dreptul la moștenire, aceasta poate solicita retrocedarea bunurilor preluate de stat, printr-un proces de contestare a moștenirii vacante.
Conform legii, există un termen de trei ani în care o persoană care are dreptul legal poate revendica moștenirea preluată de stat. După această perioadă, dreptul de a revendica bunurile expiră, iar acestea rămân definitiv în proprietatea statului.
Citește și: Cele mai mari greșeli de evitat când îți faci testamentul. Nu mulți români știu
Cel mai simplu mod de a evita ca averea ta să devină vacantă este să întocmești un testament. Un testament valabil îți permite să stabilești cine va moșteni bunurile tale, indiferent de existența sau inexistența rudelor. De asemenea, este important să te asiguri că testamentul respectă toate cerințele legale pentru a fi considerat valid.
Dacă nu ai rude apropiate sau moștenitori, poți include organizații caritabile, prieteni sau alte persoane care dorești să beneficieze de bunurile tale după moarte. Testamentul poate include dispoziții clare privind distribuirea activelor tale, astfel încât să fii sigur că acestea nu vor ajunge la stat.
Moștenirea fără testament, copii sau rude apropiate este reglementată clar de legislația din România. În absența unui testament și a moștenitorilor, bunurile unei persoane decedate devin proprietatea statului prin mecanismul moștenirii vacante. Totuși, există soluții pentru a preveni acest lucru. Testamentul rămâne cel mai eficient instrument legal pentru a-ți controla moștenirea și pentru a te asigura că bunurile tale ajung acolo unde dorești, chiar și în absența moștenitorilor legali.