Ce se întâmplă în corpul tău când te îndrăgostești. Când ne îndrăgostim, se întâmplă multe lucruri la nivel neurochimic, spun specialiștii. Conform celor mai recente studii, simțurile noastre joacă un rol important în fiecare etapă a iubirii, de la atracție la atașament.
Nu doar tu ți-ai pus această întrebare, ci și oamenii de știință. Astfel că știința din spatele iubirii este cu atât mai complexă decât am putea crede.
Inutil să spunem că baza științifică a iubirii este adesea senzaționalizată și, că niciodată nu vom ști suficient pentru a trage concluzii ferme. Ceea ce știm, totuși, este că în mare parte dragostea poate fi explicată prin chimie. Însă, oricine a fost vreodată îndrăgostit, știe că problemele inimii pot fi complicate. Iată așadar cum explică oamenii de știință acest sentiment și care sunt principalele simțuri activate.
Când vedem o persoană pe care o considerăm frumoasă, creierul nostru declanșează sentimente de atracție. Și studiile au arătat că bărbații sunt mai des conduși de stimuli vizuali, decât femeile. Cu toate acestea, ambele sexe experimentează totuși niveluri mai ridicate de dopamină și niveluri mai scăzute de serotonină. Iar acest lucru poate duce la chiar la gândire obsesivă.
Aceste reacții închid în esență regiunile creierului care controlează judecata socială și emoțiile negative. În această stare tulbure, oamenii experimentează tipul de pasiune asociat cu privirea înstelată sau complet fixată pe interesul lor amoros.
Gesturile simple precum ținerea de mână sau un sărut blând alimentează atât eliberarea oxitocinei, rezultat al interacțiunii fizice, cât și a dopaminei. Aceste lucruri se întâmplă deoarece atingerea este capabilă să provoace sentimente puternice de plăcere.
De asemenea, poate funcționa și invers, determinându-ne să ne îndrăgostim mai repede, spune știința. Uneori celelalte simțuri ne trimit și semnale că interacțiunea cu o persoană prin atingere poate fi nedorită sau chiar periculoasă. Astfel simpla noțiune de a atinge o persoană necunoscută se poate manifesta prin sentimente de dezgust.
Pofta este condusă de dorința de satisfacție sexuală. Baza acestui lucru provine din nevoia noastră de a ne reproduce, o nevoie împărtășită între toate ființele vii. Prin reproducere, organismele își transmit genele și astfel contribuie la perpetuarea speciei lor.
Hipotalamusul creierului joacă un rol important în acest sens, stimulând producția de hormoni sexuali testosteron și estrogen din testicule și ovare. În timp ce aceste substanțe chimice sunt adesea stereotipate ca fiind „masculine” și respectiv „feminine”, ambele joacă un rol important. După cum s-a dovedit, testosteronul crește libidoul la aproape toată lumea. Efectele sunt mai puțin pronunțate în cazul estrogenului, dar unele femei spun că sunt mai excitate în perioada ovulației. Atunci nivelul de estrogen este cel mai ridicat.
Atașamentul este factorul predominant în relațiile pe termen lung. În timp ce pofta și atracția sunt destul de exclusive pentru aventurile de scurtă durată, atașamentul primează în cazul unor legături mai puternice. Cei doi hormoni primari aici sunt oxitocina și vasopresina.
Oxitocina este adesea supranumită „hormonul îmbrățișării”. La fel ca dopamina, oxitocina este produsă de hipotalamus și eliberată în cantități mari în timpul sexului, alăptării și nașterii. Aceasta poate apărea și într-o mulțime de alte momente. Însă, factorul comun aici este că toate aceste momente transmite dorința de afecțiune și devotament. De asemenea, este destul de clar de ce avem zone separate pentru atașament, poftă și atracție. Suntem atașați de familia noastră, dar nutrim alte emoții pentru o persoană de sex opus care capătă sens în viața noastră.