Ce se mănâncă de Lăsata Secului de Crăciun, înainte ca Postul Crăciunului să înceapă. Începând cu data de 15 noiembrie începe Postul Crăciunului și durează până pe 24 decembrie, în Ajunul Crăciunului. Pe 14 noiembrie, toți cei care intră în post pot consuma toate alimentele care le sunt interzise timp de 40 de zile. Iată ce se mănâncă de Lăsata Secului.
În această zi, pe 14 noiembrie, creștinii petrec alături de familie și consumă mâncăruri alese. Este ziua în care oamenii au dezlegare la produse de dulce.
Potrivit tradiției, masa se așează la răsărit. Se pune o față de masă albă și o icoană lângă.
De asemenea, în mijloc trebuie să stea tot timpul pâinea și sarea. Ce care stau la masă trebuie să-și înceapă ospățul cu pâine și sare.
De Lăsata Secului se pregătesc plăcinte cu brânză. De asemenea, se bea vin şi se mănâncă friptură. De pe masă nu trebuie să lipsească nici ciorba.
Se spune că, dacă pieptul găinii aduse la masă este gras, iarna va fi grea, viscolită şi geroasă
Dacă pieptul este slab se prevesteşte o iarnă blândă şi o vară rodnică
Pentru a fi feriți de pagube, gospodarii trebuie să așeze oalele cu gura în jos.
„Doamne! Dă-ne să ne vedem păcatele noastre. Astfel încât, mintea noastră, atrasă cu desăvârșire de luarea-aminte față de păcatele noastre, să înceteze a mai vedea greșelile aproapelui, și să-i vadă pe toți într-acest chip buni.
Dă inimii noastre să părăsească grija pierzătoare de neajunsurile aproapelui. Dă inimii să își unească toate grijile numai în grija pentru dobândirea curăției și a sfințeniei, poruncite și gătite nouă de Tine.
Dă-ne nouă, celor ce ne-am spurcat haina sufletului, să o albim iarăși. Ea a fost deja spălată prin apele Botezului, iar acum, după pângărire, aceste haine au nevoie să fie spălate prin apele lacrimilor.
Dă-ne să vedem în lumina harului Tău neputințele cele de multe feluri care trăiesc în noi, înăbușind în inimă mișcările duhovnicești, aducând în ea mișcările sângelui și trupului care sunt potrivnice Împărăției lui Dumnezeu.
Dă-ne marele dar al pocăinței, înaintea căruia merge și pe care îl naște marele dar al vederii păcatelor noastre.
Păzește-ne, cu aceste mari daruri, de hăurile amăgirii de sine care apare în suflet din pricina păcătoșeniei sale neluate în seamă și neînțelese.
Și se naște din lucrările patimii dulceții și slavei deșarte care trăiesc în el neluate în seamă și neînțelese.
Păzește-ne pe noi cu aceste mari daruri în calea noastră către Tine, și dă-ne nouă să ajungem la Tine. Cela ce chemi pe cei ce-și recunosc păcătoșenia, și lepezi pe cei ce se socot drepți.
Ca să Te slavoslovim în veci, întru veșnica Ta fericire, a singurului Dumnezeu adevărat, răscumpărătorul celor robiți și Mântuitorul celor pierduți. Amin!”