Una dintre rețetele vechi românești este ciroba oltenească de raci. Dacă e pentru prima oară când auzi de acest fel de mâncare și te gândeșt la vreo delicatesă cu fructe de mare, ei bine nu te grăbi să tragi concluzii pripite. Acest preparat nu are nimic în comun cu vreo crustacee. Însă tot ceea ce îți putem spune este că această rețetă de post are un gust cu totul special.
Ciroba de raci este întâlnită și astăzi în satele din sudul Olteniei. Este un preparat de post, fără urmă de crustacee în el. Singura asemănare este culoarea ”racilor”, de unde i se trage și numele. Trebuie specificat faptul că denumirea nu este întâlnită în toate satele în care încă se mai pregătește acest fel de mâncare.
Mai exact, racii sunt un soi de ardei roșu care poate fi uscat și păstrat pentru iarnă, deoarece este mai puțin ”cărnos”. Oltencele obișnuiau să facă acest lucru la finalul verii sau toamna devreme. Ardeiul era recoltat și înșirat pe ață pentru a-l usca. Iar iarna îl foloseau fie ca atare, copt pe plită sau în cuptor și servit cu mujdei de usturoi, fie cu saramură, cu boia, fie umplut.
În funcție de umplutură, acești ardei pot fi folosiți la ciorbă sau gătiți cu sos.
„Era o mâncare de post. Bătrânele satului mi-au spus că se folosește un anume tip de ardei, seamănă un pic cu ardeiul kapia, pe care îl pun la uscat de vara. Ardeiul kapia este foarte gras și nu se usucă, mai mult se sfoiegește decât se usucă. Pe Valea Dunării tot auzeam de raci, dar eu credeam că sunt raci de-adevărat“, a relatat pentru „Weekend Adevărul“ Rada Ilie, fost etnograf la Muzeul Județean Olt, astăzi pensionară.
Acest fel de mâcare nu are aceeași denumire peste tot în zona Olteniei, ci doar în sudul regiunii. Nu este o rețetă complexă, însă unul dintre cei mai importanți pași este pregătirea ingredientelor.
Ardeiul folosit trebuie să fi ajuns la maturitate, să aibă culoarea roșu-vișinut. Gospodinele înșirau ardeiul pe sfoară și îl puneau la uscat în cămară, la loc întunecos, pentru că la soare căpăta o culoare galbenă.
După uscare, ardeii erau folosiți în mod special iarna, anotimp în care oamenii nu aveau prea multe de ales, întrucât nu exista posibilitatea de a-și congela alimentele pentru mâncarea de post.
„Fiecare face cum îi place. Eu așa am pomenit din bătrâni, de la bunica, de la mama, de la soacră, așa că vă spun cum îl fac eu. Legumele se toacă toate: ardei, morcov, ceapă, rădăcină de țelină, dacă ai, dacă nu, nu – legumele care se găsesc în grădină. Ceapă tai și pentru ciorbă, și pentru racii normali. Două-trei cepe folosesc ca să dea gust ciorbei, în funcție de cantitatea de ciorbă dorită. Ardeiul se pune un pic mai târziu pentru că fierbe mai repede, morcovul și ceapa se pun mai devreme. Când sunt gata, noi punem zeamă de varză pentru acrire, sau borș, dar în zona noastră nu prea se face borș“, a explicat Olga Filip.
Umpltura pentru ardei nu este nici ea complicat de realizat, însă cel mai probabil, abia după câteva încercări va avea consistența potrivită.
„Se toacă ceapă, niciodată nu număr, că ceapa nu e la fel – una e mai mare, alta e mai mică. Eu am un castronel, îl toc plin. Ceapa se pune la călit. Mai nou, eu de când am ceva probleme, nu mai călesc, ci pun foarte puțin ulei, pun apă peste și-o fierb. Se călește ceapa, apoi, se pune din zeama pentru ciorbă, este mai gustoasă. Punem apoi făină după câți ardei avem de umplut și amestecăm. N-am nimerit niciodată exact, ori îți rămân ardei neumpluți, ori îți rămâne cocă… Umplutura este ca un rântaș. Coca de umplut se face nici prea tare, pentru că altfel nu se răsfiră – rămâne cocoasă, cum se spune, nu mai fierbe bine –, dar nici prea subțire. Nu se pune ou, nimic altceva, decât făină, să poți s-o modelezi, ca un rântaș. Se face ca la găluștele de griș cu ou, cam de consistența aceea. Mai spun femeile – «nu mi-a ieșit!». Păi, mi se mai întâmplă și mie să nu iasă. Depinde de cât e făina de bună, de cât de gros sau de subțire faci coca…“, a continuat tanti Olga.
Ardeii se curăță de semințe și se pun câteva minute în apă călduță pentru a se înmuia puțin. Apoi aceștia pot fi umpluți cu amestecul de făină și ceapă călită. În acest amestec se adăugă boia de ardei dulce sau iute, după preferință, opțional și piper.
Pentru ca umplutura să nu iasă din ardei în timpul fierberii, este necesar să ții cont de câteva aspecte.
„Se golește (ardeiul de umplutură n.r.) când amestecul este prea subțire. Umplutura se mai golește și când sunt fierte prea puternic. După ce pui ardeii la fiert trebuie să dai focul la minim, să nu fiarbă în clocote, să fiarbă mocnit, ca să se fiarbă coca-n teacă (umplutura în ardei n.r.), dar nu să clocotească. Eu fierb nu mai mult de 15-20 de minute. La fel, nu trebuie amestecate cu lingura, ci pe margine, cu grijă. Atunci când coca se albește, ardeii se ridică un pic, și atunci ar fi fiartă. Se oprește și se mai lasă, încerci, scoți o teacă, o tai, vezi dacă mai trebuie lăsată…“, a detaliat tanti Olga întregul proces.