În fiecare an, pe data de 14 februarie, o bună parte din populația planetei sărbătorește Ziua Îndrăgostiților, cunoscută și sub numele de Valentine’s Day. Această zi este dedicată iubirii, iar numele său provine de la un personaj biblic remarcabil: Sfântul Valentin. Iată cine a fost, de fapt, Sfântul Valentin și cum a ajuns să fie considerat protectorul îndrăgostiților.
Prima legendă care face referire la originile acestei sărbători provine din perioada romană, când avea loc manifestarea păgână Lupercalia, ce marca venirea primăverii, cu ritualuri de fertilitate şi găsirea perechii. Această sărbătoare devenise extrem de populară și a continuat mult timp după răspândirea creștinismului în Imperiul Roman.
Citește și: Ce sfânt este sărbătorit pe 14 februarie în calendarul creștin ortodox, de fapt. Nu este Sfântul Valentin
Abia la sfârșitul secolului al V-lea, papa Gelasius I a decis să pună capăt manifestărilor păgâne ale Lupercaliilor și a declarat ziua de 14 februarie drept ziua Sfântului Valentin.
În lista martirilor romani, doi sfinți poartă numele de Valentin. În primul enunț se arată că ”Pe 14 februarie, pe Via Flaminia din Roma, Sfântul Valentin, preot şi martir, după ce a săvârşit diferite minuni vindecătoare, şi cunoscut pentru cultura sa, a fost ucis prin decapitare sub Claudius Caesar”. Cel de-al doilea spune: ”Pe 14 februarie, la Terni, după ce a fost puternic bătut, Sfântul Valentin a fost întemniţat şi întrucât ei (răpitorii săi) nu au putut să-i învingă rezistenţa, l-au târât în secret din închisoare la miezul nopţii şi l-au decapitat la ordinele lui Placidus, prefectul Romei”.
Povestea lui Valentin, un preot roman din jurul anului 270 d.Hr., este una plină de curaj și devotament religios. Într-o perioadă marcată de persecuția creștinilor sub împăratul Claudius Gothicus, Valentin s-a distins prin credința sa.
Invitat la palatul împăratului, a refuzat să aducă omagii zeilor păgâni, afirmând cu fermitate credința sa în Iisus Hristos ca singura sursă de speranță și promisiune a unei lumi mai bune. Impresionat de credința lui Valentin, împăratul l-a încredințat nobilului roman Asterius, cu ordinul de a-l converti.
Asterius avea o fiică oarbă de la vârsta de doi ani. Valentin s-a rugat pentru ea și într-un mod miraculos, fata și-a recăpătat vederea. În urma acestei minuni, Asterius și întreaga sa familie s-au convertit la creștinism.
Cu toate acestea, când împăratul Claudius a aflat de convertirea lor, l-a condamnat pe Valentin la decapitare. Execuția a avut loc pe Via Flaminia din Roma, iar Valentin a fost înmormântat în apropiere. În cinstea sa, a fost construită o biserică.
Citește și: Când se sărbătorește de fapt Sfântul Valentin în calendarul ortodox. Nu e pe 14 februarie
Un alt Valentin, episcopul de Terni, a trăit aproximativ 70 de ani mai târziu și a avut parte și el de o viață marcată de miracole și sacrificiu. El a fost invitat la Roma de către filosoful Crato, profesor de retorică, greacă şi latină. Acesta avea un fiu pe nume Cheeremon, care suferea de o deformare fizică ce îl obliga să-şi ţină capul între genunchi.
Niciun doctor nu a putut să îl ajute să își recapete sănătatea. Deși Crato i-a promis lui Valentin jumătate din averea sa dacă reușește să îl vince pe fiul lui, episcopul i-a explicat că nu bogăția, ci credința va reuși să îi redea sănătatea băiatului.
Valentin s-a rugat apoi pentru el și s-a vindecat în mod miraculos. Mișcați de acest miracol, Crato şi toată familia sa au fost botezaţi de episcop, împreună cu trei studenţi greci, Procul, Efeb şi Apollonius. Un alt student, Abbondius, fiul prefectului Romei, Furious Placidus, a îmbrăţişat şi el creştinismul.
Placidus a fost devastat de convertirea fiului său, așa că l-a arestat și decapitat pe Valentin pe Via Flaminia din Roma. Execuția a avut loc noaptea, pentru a evita reacția creștinilor, deja numeroși, din Roma. După o scurtă ceremonie pe locul martiriului său, Procul, Efeb şi Apollonius au dus trupul martirului la Terni şi l-au îngropat în afara oraşului.
Acolo au fost însă arestați la ordinul consulului Lucentius și decapitați înainte ca populația să îi poată elibera. Când au aflat de execuție, oamenii i-au îngropat pe noii martiri în mormântul lui Valentin.
Ceea ce îi unește pe cei doi Valentini nu este doar numele, ci și locurile lor de martiriu și înmormântare, ceea ce sugerează că ar putea fi aceeași persoană. Ambele vieți dau mărturie de credință și devotament, iar moartea lor a fost martirică, fiind decapitați pe aceeași stradă din Roma.
În timpul Evului Mediu, Ordinul Benedictin a răspândit cultul lui Sfântul Valentin și tradiția Zilei Îndrăgostiților în mănăstirile din Franța și Anglia. Însă cel care a asociat pentru prima dată această zi cu romantismul a fost poetul englez Geoffrey Chaucer, în poezia sa din secolul al XIV-lea, ”Parlement of Foules” (cca. 1380).
Versurile poemului său reflectau credinţa larg răspândită în Evul Mediu că păsările îşi alegeau perechea la mijlocul lunii februarie. În această perioadă, într-adevăr, natura începe să se trezească din somnul iernatic, aşa că Sfântul Valentin a devenit sfântul care anunţă primăvara care vine – motiv pentru care este reprezentat uneori ţinând soarele în mână.
În 1415, Charles, duce de Orleans, închis în Turnul Londrei, în urma capturării sale în Bătălia de la Agincourt, i-a scris un poem soţiei sale, Bonne de Armagnac. În poemul scris în limba franceză, Charles a folosit termenul de ”valentină” referindu-se la soţia sa. Cei doi nu s-au mai revăzut, dar mesajul scris a înfruntat trecerea timpului şi, astăzi, face parte din colecţia de manuscrise a Bibliotecii Britanice din Londra.