Evantaiul sau „vânturarul” este vechi de peste 5000 de ani, însă, puțini sunt cei care îi știu povestea și mai ales de cine a fost inventat. Ei bine, în texul de mai jost puteți afla informații mai puțin știute despre acest obiect atât de comun în toată lumea. Iată cine a inventat evantaiul.
Evantaiul este un obiect pliabil (de obicei în formă de semicerc) utilizat de obicei de doamne pentru a-și face vânt. Evantaiul poate fi realizat din mătase, pene, hârtie, etc.
Chiar dacă pare greu de crezut, condamnații la moarte aveau asupra lor un eventai. Pentru a vă lămuri, vedeți mai jos istoria neștiută a eventaiului vechi de peste 5000 de ani.
Primele evantaie pe care le-a consemnat istoria au fost cele fixe. Ele erau de formă circulară sau din frunze de palmier, cu pene imense și mânere foarte lungi.
Acestea erau mișcate de servitori dintr-o parte într-alta pentru a le face vânt stăpânilor și a-i feri de insecte. Cu siguarță ați văzut această imagine în multe filmele vechi.
Evantaiele au servit drept arme samurailor, chiar dacă par obiecte extrem de delicate. De altfel, și în prezent există anumite tipuri de arte marțiale care folosesc evantaiul de post de armă sau ca exercițiu pentru relaxarea minții și a trupului. Printre acestea, se remarcă Tessenjutsu sau arta luptei cu evantaiul de fier.
„Chinezii au fost cei care, cu ajutorul unor evantaie superbe, în diverse culori și cu mișcări grațioase au inventat dansul evantaielor.
Acesta a fost preluat mai târziu și de cabaretele americane și europene. Pe de altă parte, evantaiul a fost și preferatul domnilor, chiar a lui Henric al VIII-lea.
Cum îmbăiatul nu era o practică obișnuită în acele vremuri, evantaiele erau îmbibate cu parfumuri fine dar foarte puternice. Când se apropiau de doamne, bărbații obișnuiau să-și facă vânt cu evantaiul, împrăștiind astfel un miros plăcut. Se spune că cea care are cea mai impresionantă colecție de evantaie a fost regina Elisabeta I a Angliei”, scrie historia.ro.
Evantaiul pliabil, atât de răspândit în zilele noastre, a fost inventat de către japonezi în preajma secolului VIII d.Hr. Se pare că ideea a fost luată de la modelul aripilor de liliac.