Telespectatorii fideli ai emisiunii ”Visuri la cheie” știu despre încercările aproape zilnice ale Andrei Marinescu de a o convinge pe colega de platou, Cristina Joia, să se apuce de sport sau măcar să încerce să facă mai multă mișcare. Cea din urmă promite de la un sezon la altul că va face acest pas, însă pare că amână pe cât de mult poate această activitate. Cristina Joia a mărturisit în exclusivitate pentru EGO.ro motivul real pentru care nu preconizează că se va apuca prea curând de sport.
Cristina Joia recunoaște că admiră perseverența colegei sale, arhitecta Andra Marinescu, însă știe că de fiecare dată îi face promisiuni deșarte.
”Eu înțeleg că are beneficii, îți dă o stare de bine, dar eu mă simt bine când mă duc și cu cățelul în parc, când pictez, când mă duc la muzeu. Nefiind o prioritate nu îmi ajunge efectiv timpul fizic să fac și asta. Dar este posibil după 46 de ani să fac și asta pentru că știi că Mama Natură te ține până la un anumit punct, după care trebuie să și muncești”, ne-a povestit amuzată arhitecta, completând că nu i-a plăcut educația fizică nici măcar în adolescență, fiind singura din tot liceul care a ales să dea BAC-ul la o altă probă decât la educație fizică.
”Am amenajat patru săli de antrenamente. Dar eu din copilărie am fost antisport. Am fost singura care am dat BAC-ul la filozofie. Singura din tot liceul. De frica sportului. Au intrat trei profesori și au lăsat ușa deschisă. Eu m-am așezat timid în bancă și știam că sunt singura, dar ei nu. Când tot așteptau să vină alți copii și când au văzut pe listă că nu este decât Joia mi-au zis că pentru mine au venit trei profesori, m-au întrebat de ce nu am putut să dau și eu la sport. Tremuram de toate încheieturile”.
Din fericire, fiul său nu a moștenit-o din acest punct de vedere și este un mare amator a activităților fizice.
”Fiul meu face baschet, a făcut arte marțiale. El este cu sportul. Adică este altceva. Dar uite aș vrea și eu să încerc pilates. Asta este o activitate care cred că mi s-ar potrivi. N-am ajuns încă, dar vreau să fac atâtea și acum nu fac pe deșteapta, dar mi se pare că să te preocupi de interior e ceva ce te ține mai mult. Adică nu spun că ”cutiuța” nu este importantă, dar pur și simplu aleg să fac alte lucruri deocamdată cu viața mea”, a mai completat Cristina Joia pentru EGO.ro, considerând că beneficiile pe care le aduce sportul în cazul multor persoane ea le suplimentează cu ajutorul picturii.
”N-am făcut nici expoziția. N-am timp. De pictat pictez, dar lucrările le pun direct în amenajările clienților. Sau colaborez cu arhitecți care îmi cumpără lucrările și atunci nu reușesc să mă adun, să stau două luni să nu mai fac nimic decât să pictez, că nu este un hobby, trebuie să intri într-o stare. Așa că trebuie să stau eu cu mine, să nu vând din atelier, să strâng pentru expoziție și apoi să le dau. Asta ar trebui să fac”.
Pentru arhitecta de la ”Visuri la cheie” a devenit frustrant faptul că nu are timpul necesar să pregătească vernisajul mult visat, mai ales că în ultima vreme chiar a avut inspirație de a crea tablouri cu adevărat spectaculoase.
”Când ajungi tu la niște conștientizări, când te dă viața cu fundul de pământ, atunci. Nu când ești în confort. Când ești în confort și ești mulțumit și împlinit nu prea îți iese. Toate marile opere au fost când simțeai suferință și trebuia să o pui în ceva, să aibă un mesaj, că altfel arta este moartă, dacă nu are un mesaj. De obicei suferința este mult mai penetrantă și mult mai emoționantă decât bucuria. Pentru că de fapt suntem fericiți cu intermitențe. În general suntem mulțumiți ca să zic așa. E genul ăla de viață platou. Pe când în momentul în care simți puternic ori că ești foarte fericit, îndrăgostit, ori când suferi foarte tare, atunci emoționalul tău este foarte puternic și atunci poți crea”, a mai povestit Cristina Joia pentru EGO.ro, completând că în această iarnă să găsească timpul necesar pentru a reuși să strângă mai multe picturi pe care apoi să le prezinte publicului larg.
”Tot timpul sunt cu filmări și amenajări, adică eu sunt în toate cele 13 episoade, dar sper în iarnă, când facem o pauză, chiar îmi doresc realmente pentru sufletul meu, chiar sufăr pentru că nu pictez. De pictat pictez, dar să nu le mai dau, să fac o expoziție închegată”.
Video: Mihai Robu