Dorian Boguță s-a născut în Republica Moldova, acolo unde și-a și început cariera de actor la Teatrul Național din Chișinău. Deși era în plină ascensiune, Boguță a preferat să vină în România pentru a face cinematografie. Actorul a povestit în exclusivitate pentru EGO.ro că a fost nevoit să facă unele sacrificii pentru a reuși astăzi să fie în punctul în care a visat mereu.
În momentul de față Dorian Boguță se află în cea mai frumoasă perioadă a vieții sale, cel puțin din punct de vedere profesional. Tocmai ce a terminat filmările pentru „Două lozuri 2” și deja pregătește alte proiecte. Deși visul lui a fost mereu de a deveni regizor și producător, atunci când este doar actor, Boguță ne-a mărturisit că nu amestecă lucrurile.
„Eu în momentul în care am ales să fac și regie, am ales ca atunci când fac actorie să nu am nicio implicare pe partea de regie, scenariu, pentru că este ca și cum aș veni cu soborul meu preoți în altă biserică. Filmul e gândit de regizor, de scenarist și eu dacă aș interveni, aș interveni foarte superficial și nu îmi doresc chestia asta pentru că am trecut și eu prin etapele astea. Nu este corect, nu este fair. Eu trebuie să-mi fac treaba mea.
Dacă vine regizorul și mă întreabă cum aș vedea eu anumite lucruri, atunci bineînțeles că aș putea să discutăm, dar niciodată nu aș vrea să-l conving că așa este mai bine sau nu, să vin să spun că am făcut și eu film. Da, eu am făcut film, dar am făcut filmul meu. „Două lozuri 2” este filmul meu doar ca producător și ca actor, nu ca regizor sau scenarist”, ne-a povestit actorul despre continuarea filmului „Două lozuri”, film care a avut un real succes și în care joacă alături de bunii săi prieteni Dragoș Bucur și Alexandru Papadopol.
„Suntem foarte schimbați în „Două lozuri 2”. N-ai cum să mergi contra timpului. De aceea o „Două lozuri 4” sau „3 lozuri 2” sau cum s-ar numi, ar fi deja cu niște boșorogi și nu știu dacă se va uita cineva la chestia asta. E evident că se joacă la loto la orice vârstă, dar contează și cine ține lozurile alea în brațe: niște oameni în putere, în floarea vârstei, sau niște băbăciuni așa. Glumesc acum. E vorba de cel care se uită la povestea unor tineri sau unor oameni în putere, nu la niște bătrâni.
Mă rog, noi nu suntem acum chiar bătrâni, dar dacă facem după 6 ani următorul film deja o să avem o vârstă vârstă. Acum să vedem cum iese „Două lozuri 2”, dacă are succes, cine știe. La filmări toți am fost puși pe șotii, depinde de zi. Toți râdem pe platoul de filmare, dar oricum filmul s-a făcut într-o atmosferă extrem de relaxată. Încă de la primul film am fost așa. Ne-am distrat, însă în același timp, când trebuia să fim extrem de concentrați rămâneam concentrați”, a mai completat actorul.
Cât despre asemănarea cu personajul din film, Boguță ne-a mărturisit că niciodată nu a crezut în jocurile de noroc și că a trebuit să muncească din greu pentru a reuși să îndeplinească tot ce și-a pus în plan.
„Nu am patima asta. La niciun fel de joc de noroc. Nu cred cumva că voi avea noroc în asta și așa că nu mă agit. Pe de altă parte mă consider un tip norocos pentru că în momentul în care am venit în România, în 1999, și lucram într-un bar, vindeam bere și mă băteam cu tot felul de indivizi noaptea, îmi doream să fac film, îmi doream să fac producții cinematografice, iar acum stau și vorbesc despre unul dintre filmele pe care le-am făcut.
Deci sunt norocos. Eu am venit să fac actorie, dar lucram pentru că nu aveam cum să supraviețuiesc și proiectam cumva vitorul meu”, ne-a povestit Boguță, completând însă că pe de altă parte se consideră un tip norocos căci a avut șansa să-și îndeplinească toate visurile.
„Nu pot să spun că nu am muncit, dar e și un noroc pentru că sunt energii, niște stele care se adună. Foarte multă lume muncește, dar nu toți până la urmă sunt mulțumiți de ce fac sau unde au ajuns. Eu pot să spun că sunt mulțumit cu ce fac”.
În timp ce muncea din greu la bar și vindea bere, Dorian Boguță visa la ziua în care va avea un rol remarcabil într-un lungmetraj și imaginea lui va fi pe toate afișele.
„Când am venit în România eu credeam că cel mai frumos lucru, adică dacă reușesc într-un final să fac ceea ce mi-am propus, ar fi ca fața mea să fie pe autobuzele, trolebuzele din București. Asta mi se părea, acum 20 de ani, reușita maximă. Adevărul că în 2012, după 12 ani de zile, când am scos în cinematografe filmul „Love builiding”, am avut pe autobuze afișul unde eram și eu acolo. Când am văzut chestia asta mi-am dat seama că nu era chiar ăla scopul meu”, a mărturisit Boguță pentru EGO.ro, completând că după ce i s-a îndeplinit acest vis a îndrăznit să spere mai mult.
„După care am zis că voi atinge „vârful” profesiei când voi face un lungmetraj ca regizor. A ieșit și lungmetrajul și nu cred că asta a fost totul, că de aici am închis cărțile și gata m-am retras. Nu. Mergem mai departe. Apoi îmi mai doream să fac un film cu Cristi Puiu ca producător și ca actor. S-a întâmplat anul trecut, iar filmul o să iasă probabil în 2023.
Mi s-au întâmplat toate ce mi-am dorit cumva în această profesie dar tot zic că nu se termină lucrurile aici, mergem mai departe. Sunt foarte mulțumit de ce mi s-a întâmplat până acum și cred că în mare parte că datorită muncii, dar și norocului că am întâlnit niște oameni pe lângă care am reușit să fac toate lucrurile astea. Acum vorbesc doar la superlativ la ce am făcut, dar toate lucrurile astea au lăsat niște urme în sufletul meu pentru că nu a fost ușor”, a mai completat Dorian Boguță.
În ciuda perfomanțelor sale, Dorian Boguță continuă să fie un om modest, care este de părere că nu a atins încă potențialul maxim și că zilnic are ceva de învățat. Produce, regizează, scrie scenarii și joacă în filme de succes, însă este de părere că sunt alte meserii care ar trebui invdiate și lăudate de cei din jur.
„De scris nu scriu zi de zi că n-am cum să fac asta. În blocaj sunt de multe ori pentru că sunt un om normal. Dacă intru într-un blocaj, la un moment dat reușesc să și ies. Am o viață fix cum o au oamenii de rând, adică nu se deosebește foarte mult. Doar că se întâmplă să stau în fața camerei de luat de vederi și dintr-o parte poate să pară că ne scăldăm în lapte sau alte lucruri. Deloc. Am o viață normală, sunt un om normal, doar că unul face șuruburi la uzină, eu fac filme.
Sunt oameni care sunt mult mai importanți din punctul meu de vedere, ca valoare, și anume doctorii. Noi facem un film, ne distrăm o lună, după care ne vede toată lumea, ne aplaudă, zici că am făcut nu știu ce. Dar, zi de zi, sunt doctori care salvează oameni, salvează fizic oameni de la moarte, de la tot felul de nenorociri. Pe ei nu îi vede nimeni. Adică aici undeva este incorect. Așa mi se pare”, a explicat regizorul filmului „Urma”, în care joacă Mădălina Ghenea și Irina Rădulescu, fiica regretatului Dem Rădulescu.
Pe de altă parte, celebrul actor recunoaște și faptul că în România nu reușește orice tânăr talentat și că meseria de actor nu îți aduce și câștiguri substațiale așa cum poate consideră multă lume.
„În continuare pot să spun chestia asta. Crede-mă că din 100 de actori, 70 nu o duc bine. Fac tot felul de job-uri paralele, separate ca să supraviețuiască. Asta făceam și eu la început. Industria nu are cum să ajute. Câte filme se fac în România? Și oriunde te-ai duce, în America spre exemplu, că toți laudă Hollywood-ul, și acolo sunt sute de mii de actori, dar ei funcționează și câștigă din actorie și sunt cunoscuți maxim 2000. Cei mai importanți sunt numărați pe degete. E mirajul ăsta”, a concis Dorian Boguță pentru EGO.ro.
Video: Daniel Bălan