În istoria tumultuoasă a Evului Mediu românesc, iubirea dintre Vlad Țepeș și Katharina Siegel rămâne una dintre cele mai fascinante și controversate povești. Marcată de gesturi extreme, sacrificii și o tragedie inevitabilă, această relație a sculptat o parte din legenda lui Vlad Țepeș, Domnitorul Țării Românești.
Ajunul Crăciunului din anul 1455 a fost momentul care avea să schimbe viețile ambilor protagoniști. Vlad Țepeș, în vârstă de 24 de ani, se afla la Brașov împreună cu ofițerii săi. În acea zi, pe bastionul cetății, a zărit-o pe Katharina, o fată de 17 ani, care trăgea cu greu o sanie plină cu provizii pentru soldați.
Deși renumit pentru severitatea sa, Vlad a fost captivat de imaginea tinerei cu cosițe aurii și ochi albaștri, sărind în ajutorul ei. Gestul neașteptat l-a făcut să pară mai uman în ochii Katharinei, care, deși temătoare la început din cauza reputației lui, a fost impresionată. Istoricii descriu acest moment ca începutul unei iubiri fulgerătoare:
„Când a văzut-o sus, la bastion, Vlad Dracula, care tocmai se afla acolo, a fost lovit de o dragoste năpraznică. A ignorat toate avertismentele apropiaților săi despre implicațiile acestei relații,” povestește expertul în istoria medievală Diana Krausser.
Katharina Siegel provenea dintr-o familie modestă. Tatăl său, starostele țesătorilor din Brașov, și-a pierdut casa într-un incendiu, obligând familia să locuiască temporar la rude, într-o casă mică de la Poarta Șchei. Crescută într-o mănăstire, Katharina era cunoscută pentru frumusețea sa simplă, dar impresionantă.
Deși Vlad Țepeș a avut numeroase relații, Katharina a fost marea lui iubire, o legătură ce a durat mai bine de două decenii. Domnitorul o vizita frecvent și îi făcea daruri scumpe, inclusiv rochii din mătase și dantelă aduse din Occident.
„Era în stare să facă moarte de om pentru ea. Deși cunoscut ca un cuceritor, Katharina a fost singura femeie pe care a iubit-o cu adevărat,” afirmă istoricul Alexandru Mihailov.
Iubirea lor nu a fost lipsită de obstacole. Relația a atras furia locuitorilor din Brașov, iar Katharina a devenit ținta atacurilor. Într-un episod notoriu, pe 2 aprilie 1459, Vlad Țepeș a distrus recoltele din Țara Bârsei și a tras în țeapă sute de negustori brașoveni ca răzbunare pentru taxele impuse și intrigile împotriva sa.
În timpul acestor conflicte, Katharina a fost victima furiei mulțimii. Femeile negustorilor au pătruns în casa ei, au bătut-o, i-au tăiat părul și au dus-o la Stâlpul Infamiei din Piața Sfatului, umilind-o public. Incidentul a stârnit furia lui Vlad, care a amenințat că va incendia Brașovul. Cu toate acestea, a optat pentru o cale diplomatică și a reușit să o elibereze.
Devotamentul lui Vlad pentru Katharina a fost adesea manifestat prin gesturi dramatice. Legendele spun că domnitorul ar fi păstrat o cosiță a iubitei sale într-un dulap, pe o pernuță, și că această relicvă a dus la o ceartă violentă cu una dintre soțiile sale.
Katharina a fost, de asemenea, singura femeie pentru care Vlad a încercat să divorțeze. În timpul căsătoriei cu Anastasia Holszanska, nepoata reginei Poloniei, Vlad a cerut anularea mariajului de la Papa Pius II, însă fără succes. Mai târziu, după sinuciderea soției sale pentru a nu fi capturată de turci, Vlad a dorit să o ia pe Katharina de soție, dar contextul politic nu i-a permis acest lucru.
Deși relația lor a fost intensă, ea nu a fost niciodată oficializată printr-un mariaj. Vlad și Katharina au avut cinci copii împreună, dar povestea lor a fost întreruptă de moartea tragică a domnitorului, pe 14 decembrie 1476. După 14 ani de detenție și o scurtă revenire pe tron, Vlad a fost asasinat, iar capul său a fost trimis sultanului turc.
Moartea lui Vlad a însemnat și declinul Katharinei. Retrasă la mănăstirea unde copilărise, ea a încetat să mai vorbească, fiind cuprinsă de o suferință profundă. Legenda spune că, deși dorința de a se sinucide a fost puternică, credința sa a împiedicat-o. A murit doi ani mai târziu, la doar 39 de ani.
Relația dintre Vlad Țepeș și Katharina este o mărturie a pasiunii care poate depăși barierele sociale și politice. Deși povestea lor a fost marcată de suferință, intensitatea iubirii lor rămâne un simbol al devotamentului absolut.
Această poveste tragică continuă să fascineze, oferind un contrast între imaginea severă a lui Vlad Țepeș, cunoscut pentru cruzimea sa, și sensibilitatea arătată față de femeia care i-a marcat inima pentru totdeauna.