Într-o eră în care tehnologia avansează cu pași mari, un experiment revoluționar ridică întrebări importante despre legătura dintre oameni și inteligența artificială. Un bărbat și-a transformat mama, în vârstă de 92 de ani, într-o versiune digitală, utilizând un software de clonare a vocii și de creare a unui „geamăn digital”. Acest proiect, pune în discuție nu doar posibilitățile tehnologiei, ci și emoțiile și dilemele morale care însoțesc conceptul de „imortalitate digitală”. Acum, fiul poate conversa cu un software care imită vocea și amintirile mamei sale, ridicând întrebări fundamentale despre ce înseamnă cu adevărat „viața” și „moartea”.
Conform Business Insider, în urmă cu șase luni, un bărbat a început să-și cloneze mama cu ajutorul inteligenței artificiale. Procesul, cunoscut sub denumirea de „geamăn digital”, presupune utilizarea unui program de clonare a vocii și înregistrarea unor povești din viața persoanei în cauză. Acesta este un concept care sună mai degrabă ca un episod dintr-un serial SF, dar în realitate, tehnologia permite crearea unor replici virtuale extrem de realiste ale celor dragi.
Bărbatul a început acest proces cu scopul de a păstra vie amintirea mamei sale după ce aceasta va muri. L-a făcut cu ajutorul unui startup numit Eternos, care se concentrează pe crearea unor copii ale celor dragi, capabile să răspundă și să interacționeze în mod natural, aproape imposibil de deosebit de realitate. Scopul acestui demers este de a permite familiei și prietenilor să continue să vorbească cu un „membru al familiei” chiar și după ce acesta nu va mai fi fizic prezent.
Pentru a construi un „geamăn digital” cât mai autentic, procesul de creare a fost unul intens și personalizat. În prima fază, mama bărbatului a fost înregistrată citind aproximativ 300 de fraze, concepute special pentru a captura nu doar sunetul vocii sale, ci și emoțiile și intonațiile care o făceau unică. Aceste înregistrări nu au fost banale propoziții, ci fraze care au fost gândite pentru a reda trăirile, sentimentele și umorul mamei sale.
„Nu doar că vocea trebuie să semene, dar trebuie să fie capabilă să exprime emoții la fel ca vocea originală. Vrem să recreăm sentimentele, nu doar cuvintele”, spune Robert LoCascio, fondatorul Eternos.
De altfel, LoCascio povestește cum ideea a luat naștere din dorința de a lăsa o amintire vie a celor care au plecat, astfel încât generațiile viitoare să poată interacționa cu o versiune digitală a persoanelor dragi.
Ideea de a crea o replică digitală a unei persoane a fost inspirată de o întrebare aparent simplă, dar extrem de profundă. Robert LoCascio povestește cum fiul său, la un moment dat, l-a întrebat de ce nu poate vorbi cu bunicul, care decedase. Această întrebare l-a pus pe gânduri și l-a determinat să creeze Eternos. Dorința de a înfrunta ideea morții și de a lăsa o moștenire vie este, pentru creator, scopul final al acestui proiect.
„Ce rost are tehnologia dacă nu putem vorbi cu cei care nu mai sunt printre noi?”, se întreabă LoCascio.
Deși conceptul de „geamăn digital” poate părea fascinant pentru cei care doresc să păstreze o legătură cu cei pierduți, există și provocări serioase, atât etice, cât și emoționale. De exemplu, ce se întâmplă atunci când acele replici digitale încep să interacționeze într-un mod care poate părea ciudat sau nerealist? Este moral să păstrăm o „versiune digitală” a unei persoane care nu mai trăiește? Și mai ales, este sănătos din punct de vedere emoțional să continuăm să interacționăm cu o replică digitală a unei persoane dragi după ce aceasta a murit?
Bărbatul care a creat versiunea digitală a mamei sale nu este singurul care se confruntă cu aceste întrebări. Robert LoCascio și echipa sa au lucrat intens pentru a evita „halucinațiile” software-ului, un fenomen frecvent în AI, în care programul poate genera răspunsuri eronate sau lipsite de logică.
„Dacă software-ul începe să spună lucruri nebunești, nu mai avem un produs viabil”, subliniază LoCascio.
Proiectul Eternos ridică întrebări importante despre ce înseamnă „viața” în era tehnologică și cum schimbă inteligența artificială felul în care percepem moartea și amintirile. Această tehnologie oferă o nouă formă de „imortalitate digitală”, care ar putea schimba definitiv modul în care păstrăm vie amintirea celor dragi.
Deși este încă la începuturi, tehnologia promite să devină din ce în ce mai sofisticată și mai accesibilă, iar dilemele etice și emoționale pe care le ridică vor continua să fie dezbătute. Rămâne de văzut dacă „geamănul digital” va deveni o parte integrantă a vieții noastre, sau dacă vom învăța să-l acceptăm ca pe un simplu mijloc de a păstra legătura cu cei care au plecat.