Eu am fost educată că un adevăr, oricât de crud ar fi, e mai bun decât o minciună frumoasă. Dar viața parcă vrea să-mi pună la îndoială acest principiu. Acum am o dilemă și nu știu cum să-i spun prietenei mele că soțul ei o înșală.
Cu Dana sunt prietenă de-o viață. Am crescut împreună la periferia orașului și am fost ca surorile. Mergeam împreună la școală, eram colege de bancă, iar acasă ne despărțeam doar seara. Și nu întotdeuana, pentru că deseori părinții preferau să ne lase să dormim una la alta, decât să mai asiste la crizele noastre de plâns atunci când ne despărțeam. Ne creasem o lume a noastră și nimeni nu avea acces acolo.
Prietenia noastră a rezistat și după ce am ajuns a maturitate. Chiar dacă am fost separate câțiva ani cât ea a fost la facultate, s-a întors în orașul natal și acum lucrăm la același spital. Ea e medic, iar eu asistentă. Nu m-am dus la facultate pentru că nu am vrut altceva în afară de medicină, la fel ca Dana. Dar cum situația alor meu nu le-ar fi permis să mă întrețină atâția ani, am preferat să fac o școală postliceală și să devin asistentă medicală.
Ne-am căsătorit la un an distanță una de alta și locuim tot în apropiere. Avem copii aproape de o vârstă, la doar șase luni distanță și viața pare că ne favorizează pe amândouă. Soțul meu și soțul ei au devenit inevitabil prieteni.
Dar săptămâna trecută am asistat la o scenă pe care nu mi-am dorit să o văd vreodată. Într-o după masă am avut chef să ieșim la un restaurant, fiind mult prea obosiți amândoi să gătim. Așa că am ales un restaurant de la marginea orașului, în speranța că va fi mai puțin aglomerat. Așa a și fost, doar două-trei persoane erau pe-acolo. Dar afară, în parcarea restaurantului, care are și pensiune, una dintre acele persoane era soțul Danei. Și nu era singur. Când am înțeles că femeia cu care stătea îmbrățișat nu era Dana, am plecat mai departe.
Nu știu dacă soțul meu a observat, dar eu m-am făcut că nu văd și am propus să căutăm un alt restaurant, după ce am inventat o scuză fără noimă. El a fost de acord imediat și am plecat, fără ca Horațiu – soțul Danei – să ne fi văzut. De altfel, la cât e ocupat era cu tânăra aceea, m-aș fi mirat să observe ceva în jurul lor.
Acum, problema care mă macină pe mine este: cum să-i spun prietenei mele că soțul ei o înșală? Să-i spun, sau să nu-i spun? Poate e doar o aventură și se va încheia în curând. Dacă nu i-aș spune, aș feri-o de o suferință inutilă. Pe de altă parte, nu merită să fie mințită.
Mă gândesc că dacă eu aș fi înșelată, aș prefera să știu. Indiferent despre ce ar fi vorba. Dar nu știu dacă nu i-aș face mai mult rău prin sinceritatea mea. Apoi mă gândesc din nou că, dacă va afla că eu știam și nu i-am zis, toată relația noastră de prietenie va fi pusă sub semnul neîncrederii.
Nu am nicio idee despre cum să reacționez fără să îi pun în pericol căsnicia sau prietenia cu mine.
Partea proastă e că nici nu am cu cine să mă sfătuiesc. Dacă i-aș spune soțului meu – ceea ce nu sunt sigură că nu știe – probabil ar zice să nu ne băgăm că nu e treaba noastră. Dar ea ar merita să știe dacă soțul ei e un nenorocit.
Chiar nu știu cum să fac. Dilema este atât de mare, încât am nevoie de un sfat abilitat.
Dacă ai și tu o poveste despre care crezi că merită spusă, nu ezita sa ne ajuți să o facem cunoscută comunității Ego.ro. Aici se leagă prietenii sau poți afla răspunsuri pe care alte persoane e posbil să ți le ascundă, din diferite motive. Scrie-ne povestea ta pe redactia@ego.ro, anunță-ne cum vrei să apară și dacă ai nevoie și de opinia unui specialist. Putem cere părerea unui expert și poate așa găsești mai ușor o rezolvare, o alinare sau măcar un gând bun din partea comunității EGO.RO!. De asemnea, la cerere, identitatea persoanei care ne scrie nu va fi făcută publică!