În creștinismul ortodox, sărbătoarea Învierii lui Isus Hristos este una dintre cele mai importante sărbători religioase și este sărbătorită cu solemnitate și bucurie în întreaga lume creștină. Este un timp de rugăciune, slujbe speciale, spovedanie, împărtășanie și celebrare în comunitățile creștine, iar credincioșii se adună în biserici pentru a participa la slujbele speciale de Înviere în noaptea de sâmbătă spre duminică. Lumina din Noaptea de Înviere semnifică pentru credincioși victoria binelui asupra răului, învingerea întunericului și biruința vieții. Învierea lui Isus Hristos este considerată temelia speranței creștine în mântuirea și viața veșnică.
Un obicei comun, întâlnit în majoritatea regiunilor țării, este ca membrii familiei să se îmbrace în haine noi, curate și să meargă la biserică pentru a lua “paște”. Fiecare dintre aceștia trebuie să aibă un ou roșu în buzunar. După slujbă, la ieșirea din biserică, ciocnesc un ou roșu, rostind urarea ”Hristos a Înviat”, urmată de răspunsul ” Adevărat a Înviat!”. Se mai spune, de asemenea, că din primul ou ciocnit este bine să guste toată familia pentru a fi împreună întotdeauna.
În unele zone din România, după ce se întorc de la Înviere, toți membrii familiei se spală într-un vas cu apă în care se află, pe lângă apă proaspătă și curată, unul ou roșu, unul alb, câțiva bănuți și un fir de iarbă pentru a avea sănătate, prosperitate și a spor tot anul.
Unele zone ale țării au datina de a se păstra lumânarea cu care s-a luat lumină în Noaptea Învierii. Aceasta poate fi aprinsă la vreme de necaz, boală, supărare pe tot parcursul anului.
În toate zonele țării, credincioșii vor duce lumină la cimitire, pentru cei răposați, vor ciocni ouă și vor împărți bucate pentru pomana sufletelor apuse.
Un alt obicei al zilei de Paște, care se respectă cu precădere la sate, în prima și a doua zi de Paște se face hora de pomană, la care morții vin și privesc până asfințeşte soarele. Celui decedat, flăcău ori fată, îi sunt menite trei hore; familia împarte în timpul jocului ouă roții, dulciuri, băutură, buchețele de flori, batiste, prosoape sau ștergare.
În anumite regiuni ale țării se respectă tradiția conform căreia prima persoană care îți calcă pragul în ziua de Paște, să fie un bărbat. În felul acesta vei avea spor și belșug în toate cele.
Conform tradițiilor populare ouăle se ciocnesc într-o anumită ordine: întâi soții, apoi copii cu părinții, părinții cu ceilalți meseni, etc. Se spune că toți cei ce ciocnesc unul cu altul se vor vedea pe cealaltă lume. De la Duminica Mare până la Paștele următor nu se ciocnesc ouă roșii. În ziua întâi ciocnesc numai în vârf, iar în celelalte zile Și cu partea cealaltă; marți nu se mai ciocnesc, numai de Sf. Gheorghe și de Ispas.
Vezi și De ce se ciocnesc ouăle de Paşte. Tradiţia acestui obicei