Cei care iubesc pizza, dar își doresc o alternativă mai sănătoasă, au acum la dispoziție o opțiune inovatoare care câștigă rapid popularitate.
Aceasta reinterpretare a clasicului preparat italian promite nu doar o experiență culinară deosebită, ci și beneficii nutriționale ce o fac potrivită pentru toți, inclusiv pentru cei care țin la siluetă.
PINSA ROMANA își are originile în Roma Antică, fiind consumată inițial în trattoriile vremii. Aceasta este, însă, mult mai mult decât o simplă pizza.
Datorită rețetei sale speciale și a ingredientelor atent alese, pinsa s-a transformat într-o adevărată senzație gastronomică, ideală pentru cei care doresc o alimentație echilibrată, fără a face compromisuri în ceea ce privește gustul.
Principala diferență dintre PINSA ROMANA și pizza tradițională este aluatul. Acesta este preparat dintr-un amestec special de făină de grâu, făină de orez și făină de soia, care contribuie semnificativ la proprietățile sale nutritive.
Aluatul se dospește lent, folosind maia naturală, un proces care durează între 24 și 120 de ore. Acest timp de dospire prelungit permite o fermentație completă, ceea ce face aluatul mai ușor de digerat, spre deosebire de cel al pizzei tradiționale.
„Din punct de vedere nutrițional, PINSA ROMANA este considerată mai sănătoasă decât pizza clasică, datorită acestui amestec de făinuri și procesului îndelungat de dospire.
Noi folosim făină de grâu, de soia și de orez, iar acest lucru oferă o textură unică și o digestibilitate crescută”, explică Andreea Di Russo de la Cannoleria, o expertă în acest preparat inovator.
Făina de orez contribuie la obținerea unei texturi ușoare și aerate, în timp ce făina de soia adaugă consistență și forță aluatului.
Aceste ingrediente, combinate cu drojdie, sare, ulei și apă, creează un aluat care nu doar că are un gust desăvârșit, dar și beneficii semnificative pentru sănătate.
PINSA ROMANA se diferențiază de pizza nu doar prin ingrediente, ci și prin metoda de preparare. După dospirea îndelungată, aluatul este copt pe o tavă de metal, nu pe piatră, așa cum se întâmplă în cazul pizzei.
Acest detaliu aparent minor influențează textura finală, făcând aluatul să fie mai crocant la exterior și moale la interior.
Un alt aspect unic al pinsa este modul de adăugare a toppingurilor. Spre deosebire de pizza, la care ingredientele sunt adăugate înainte de coacere, toppingurile la pinsa sunt aplicate după ce lipia ovală a fost gătită.
Acest lucru permite personalizarea completă a preparatului, în funcție de preferințele fiecăruia.
„Poți opta pentru o pinsa bianco, care nu include sos de roșii, ci doar brânză, sau pentru varianta clasică, cu sos de roșii și brânză. Toppingurile pot fi adaptate la gustul fiecăruia, fie că preferi legume proaspete, fie ierburi aromatice sau chiar brânzeturi speciale”, detaliază Di Russo.