Postul este o practică religioasă cu tradiții vechi, menită să ofere purificare spirituală și să apropie credincioșii de divinitate. Deși cel mai cunoscut în România este postul Paștelui ortodox, fiecare religie are propriile reguli și motivații pentru această practică. În acest articol, vom analiza atât specificul postului Paștelui în tradiția românească, cât și regulile postului în alte mari religii ale lumii.
Postul Paștelui este cel mai lung și strict post din calendarul ortodox, având o durată de 40 de zile, la care se adaugă Săptămâna Mare. Este cunoscut și sub denumirea de Postul Mare și presupune renunțarea la carne, ouă, lactate și, în zilele mai aspre, chiar și la ulei și vin. Doar în anumite zile este permis consumul de pește.
În timpul acestui post, credincioșii sunt îndemnați nu doar să respecte restricțiile alimentare, ci și să se abțină de la gânduri și fapte rele, să participe la slujbe și să se roage mai des. Săptămâna Mare este cea mai importantă perioadă, fiind dedicată reflecției și pregătirii pentru Înviere.
În religia catolică, postul este mai puțin restrictiv decât cel ortodox. Deși există zile de post, precum Miercurea Cenușii și Vinerea Mare, restricțiile alimentare sunt mai relaxate. Catolicii trebuie să se abțină de la consumul de carne, însă pot mânca pește, lactate, ouă și alte produse de origine animală.
În plus, spre deosebire de ortodocși, catolicii pot consuma supe sau sosuri preparate cu carne și chiar grăsimi animale. În general, postul catolic pune accent mai mult pe cumpătare și acte de caritate decât pe reguli alimentare stricte.
Protestanții, în special luteranii și reformații, nu impun perioade de post fixe. Martin Luther considera că postul trebuie să fie o alegere personală și nu o obligație impusă de biserică. Prin urmare, în comunitățile luterane și reformate, postul este văzut ca un act de disciplină individuală, iar credincioșii sunt încurajați să renunțe temporar la anumite plăceri, dar fără reguli stricte privind alimentația.
În bisericile penticostale și neoprotestante, nu există un post stabilit la nivel colectiv. Totuși, credincioșii pot alege să țină zile de post individual, de obicei în scopuri spirituale, precum rugăciunea sau apropierea de Dumnezeu.
Spre deosebire de alte religii, penticostalii recomandă un post foarte sever, care presupune abținerea totală de la mâncare și lichide pe parcursul unei zile întregi. Există totuși o flexibilitate: cei care nu pot rezista pot întrerupe postul la o anumită oră stabilită de ei.
Islamul are reguli stricte privind postul, iar cea mai importantă perioadă de post este Ramadanul. Pe durata unei luni întregi, musulmanii nu au voie să mănânce sau să bea absolut nimic de la răsăritul până la apusul soarelui.
Seara, după rugăciunea de Maghrib, postul este întrerupt printr-o masă numită Iftar, unde tradițional se consumă curmale și apă, urmate de mese copioase alături de familie și prieteni. În această lună, credincioșii sunt încurajați să se roage mai mult, să facă acte de caritate și să reflecteze asupra vieții lor spirituale.
În iudaism, postul este un act de purificare și meditație, având reguli foarte stricte. Evreii postesc de șase ori pe an, cel mai important fiind Yom Kippur, Ziua Ispășirii.
În această zi, credincioșii trebuie să se abțină complet de la mâncare și apă timp de 25 de ore. Excepții se fac doar pentru persoanele bolnave sau pentru cei aflați în pericol de moarte. Pe lângă Yom Kippur, alte zile de post sunt Tisha B’Av, postul lui Esther și postul din 17 Tammuz, fiecare având o semnificație religioasă specifică.
Postul este o practică universală, prezentă în majoritatea religiilor lumii, însă regulile și semnificațiile acestuia variază considerabil. Dacă în ortodoxie și catolicism postul este asociat cu renunțarea la alimente de origine animală, în islam și iudaism abstinența este mult mai strictă, implicând și renunțarea la apă pentru anumite perioade.
Indiferent de religie, scopul postului rămâne același: purificarea trupului și sufletului, disciplina spirituală și apropierea de divinitate.