România nu a avut până acum o femeie în funcția de președinte, dar această posibilitate deschide o discuție interesantă despre titulatura pe care ar putea-o purta partenerul acesteia. În mod tradițional, soțiile președinților sunt cunoscute drept Prime Doamne, un titlu simbolic care subliniază rolul public și protocolar al acestora. În cazul unei președinte femeie, denumirea „Primul Domn” ar putea fi adoptată pentru a menține simetria și a reflecta poziția partenerului său în cadrul vieții publice.
La fel ca în cazul Primei Doamne, titlul de Primul Domn nu ar implica atribuții politice sau administrative. Rolul acestuia ar fi pur protocolar și simbolic, având menirea de a susține imaginea publică a președintelui și de a participa la evenimente ceremoniale. Totuși, acest subiect rămâne unul deschis, deoarece România nu a experimentat încă această dinamică.
Dacă Elena Lasconi, candidatul care a intrat în turul doi al alegerilor prezidențiale, ar deveni prima femeie președinte a României, întrebarea despre statutul oficial al soțului său ar deveni extrem de relevantă. S-ar crea un precedent istoric, iar atribuirea unui titlu precum Primul Domn ar putea deveni un gest simbolic care să reflecte egalitatea de gen și modernizarea instituției prezidențiale.
În alte țări, au existat cazuri care pot servi drept exemplu pentru această situație. Un exemplu notabil este Philip May, soțul Theresei May, fostul prim-ministru al Marii Britanii. Deși nu a fost vorba despre o funcție prezidențială, Philip May a fost supranumit în mod neoficial „Primul Domn al Marii Britanii”. Totuși, titulatura nu a fost adoptată formal, iar rolul său a rămas unul discret, similar cu cel al unei Prime Doamne tradiționale.
O altă referință interesantă este cea a soțului președintei Maia Sandu din Republica Moldova, dacă aceasta ar fi căsătorită. La nivel internațional, partenerul unei președinte femeie este deseori numit „First Gentleman”, un echivalent masculin pentru „First Lady”. Această denumire este folosită ca o curtoazie și nu reflectă o funcție instituțională.
Un exemplu istoric notabil care poate inspira România este cazul Prințului Philip, soțul Reginei Elisabeta a II-a a Marii Britanii. Deși Elisabeta a avut cel mai înalt rang regal, Philip nu a purtat titlul de rege, ci cel de „Prinț Consort”. Acest titlu reflecta poziția sa unică: era partenerul celei mai puternice figuri din stat, dar fără să dețină un rol activ în guvernare.
În mod similar, un Prim Domn al României ar putea avea un rol de susținere și reprezentare publică, fără a se implica în deciziile politice. În cazul Prințului Philip, acesta s-a concentrat pe inițiative caritabile și a devenit un simbol al devotamentului față de Coroană, ceea ce ar putea reprezenta un model pentru viitorul soț al unei președinte femeie.
Dacă România ar avea o femeie președinte, partenerul acesteia ar putea să redefinească percepțiile asupra rolului simbolic al soțului unei figuri publice de rang înalt. De exemplu, ar putea să sprijine proiecte educaționale, culturale sau caritabile, așa cum multe Prime Doamne din trecut au făcut. În plus, ar putea contribui la promovarea egalității de gen prin propria prezență într-un rol care, până acum, a fost exclusiv asociat femeilor.
Un aspect interesant de analizat ar fi impactul mediatic asupra unui astfel de titlu. Spre deosebire de discreția tradițională a unor Prime Doamne precum Maria Băsescu sau Nina Iliescu, un Prim Domn ar putea atrage mai multă atenție din partea publicului și a presei, în special datorită caracterului inedit al situației.
Atribuirea unui titlu precum Primul Domn nu ar avea doar o valoare simbolică, ci ar sublinia și progresul României în ceea ce privește egalitatea de gen. Prezența unei femei în cea mai înaltă funcție publică din stat, alături de un partener masculin care își asumă un rol public, ar putea deveni un exemplu pentru alte națiuni.
Acest gest ar consolida ideea că rolurile tradiționale de gen pot fi adaptate contextului modern, fără a pierde din valoarea simbolică a instituției prezidențiale.
Deși România nu a avut încă o femeie președinte, posibilitatea ca acest lucru să se întâmple aduce în discuție aspecte interesante despre adaptarea protocolului și a simbolurilor instituționale. Atribuirea titlului de Prim Domn ar reflecta modernizarea societății și ar pune în lumină egalitatea de gen într-un mod semnificativ.
Indiferent de titulatura adoptată, un astfel de moment ar marca o etapă importantă în istoria țării, deschizând noi perspective asupra modului în care instituțiile publice și simbolurile lor evoluează pentru a reflecta schimbările sociale.