13Silvia Popescu a reușit să cucerească publicul după ce a câștigat nu unul, ci două sezoane “Bravo, ai stil!”. Aceasta se bucură de o minunată fetiță, Evolette. Ea ne-a vorbit, în exclusivitate pentru Ego.ro, despre viața de mămică, explicând că se vede soție și că își dorește să mai aibă copilași.
Silvia Popescu ne-a mărturisit că uneori trebuie să fie și tată pentru fiica ei, Evolette. Fosta concurentă de la “Bravo, ai stil!” își dorește să pășească în fața altarului, însă nu și-a găsit alesul momentan. Cu toate acestea, ea ar putea să uite de ipostaza de soție, dacă ar putea să se bucure de încă un copilaș.
Ego.ro: Bună, Silvia! Cum e cu Evolette? Crește foarte repede, o mai vedem pe Instagram…
Silvia Popescu: Nu o pozez atât de mult pe Evolette, ca alte mame, aș avea de ce să o fac, dar nu îi place încă așa de tare. Nu forțez lucrurile. Plus că mi se pare că copiii care cresc de mici în lumina reflectoarelor își pierd oarecum inocența și devin mult prea repede oameni mari.
Observ că te-a moștenit, mai ales atunci când vine vorba de ținute.
Silvia Popescu: Îi plac lucrurile frumoase, este foarte feminină și adoră rochiile. Cele mai multe obiecte vestimentare ale ei sunt rochiile. Nu aș putea să spun că atunci când iese afară din casă este genul de copil care nu își dorește să plece, dacă nu are un anumit lucru, nu face obsesii din lucrurile acestea. Facem totul cu moderație, dar îmi place să îi cultiv frumosul, ca să zic așa. Încerc să aduc în viața ei câte puțin din toate.
Care este cea mai grea parte din viața de mamă?
Silvia Popescu: Cea de tată, să fii și tată. Noi nu locuim cu tatăl ei și câteodată o mai copleșesc emoțiile și trebuie să nu o las pradă sentimentelor. Deși mai plânge și atunci mai există momente în care, într-adevăr, mă mai enervez puțin, ele trec repede. Noi suntem destul de puternice și a înțeles că absența lui nu este din cauza faptului că nu o iubește, ci pentru el se află în niște situații mai nefavorabile în acest moment din viața lui.
Dar nu ai avut momente în care te-ai enervat și ai spus: „Dar chiar trebuie să le fac eu pe toate?”
Silvia Popescu: Nu, eu nu sunt genul acela foarte ocupat. Dumnezeu a avut grijă ca eu să am timp și pentru sport, somn, citit și tot ceea ce îmi doresc, asta urmând timpului petrecut cu Evolette. Mi-ar plăcea să călătoresc mai mult cu ea.
Absența lui a schimbat modul în care vezi relațiile amoroase?
Silvia Popescu: Nu, sub nicio formă. Noi nu am avut genul de relație în care ne-am certat sau au intervenit problemele mari. Ruptura s-a produs, pur și simplu. De comun acord am ales să mergem așa, plus că, repet, el are niște probleme și atunci accepți mai ușor lucrurile, nu este ca o chestie impusă. Relațiile amoroase le privesc la distanță, se pare.
Silvia Popescu: Asta cu amorul mie nu prea îmi iese. Degeaba gândesc global dacă acțiunile se petrec local. Nu că ar avea durată sau perspectivă, dar îmi dau seama că sunt o femeie prea femeie și atunci este prea greu să găsesc un corespondent masculin de calibrul meu. Din păcate, după o vreme, se întâmplă să mă bifurc de celălalt. Încă mai trag speranța că vine și pentru mine cel menit mie pentru totdeauna. Sau, cel puțin, acest pentru totdeauna să fie măcar pentru 5, 7, 8 ani. Aș vrea să fiu căsătorită măcar 5, 7 ani. Vreau să experimentez și chestia asta, ipostaza de soție mă interesează.
Dar visezi și la un alt copil?
Silvia Popescu: Prefer să nu fiu soție și să am doi bebeluși. Aș vrea acest lucru, mi-ar plăcea. Nu știu dacă se va mai întâmpla, dar mi-ar plăcea mult.