Sarmalele sunt unul dintre cele mai iubite și apreciate preparate tradiționale din bucătăria românească. Cu toate acestea, chiar și cele mai experimentete gospodine pot întâmpina dificultăți în obținerea sarmalelor perfecte. Iar unul dintre lucrurile neplăcute este atunci când sarmalele ies tari. Iată de ce se întâmplă acest lucru. 4 greșeli pe care este posibil să le faci, potrivit renumitei Gina Bradea.
Rețetele de sarmale sunt nenumărate, iar fiecare gospodină are secretul său, care face ca preparatul să iasă mai mult sau mai puțin gustos. De asemenea, sarmalele se fac în diferite dimensiuni, în funcție de zonă. În Moldova, spre exemplu, gospodinele le fac mici. Este o onoare să ai ceaunul cu sarmăluțe cât mai mici. În timp ce în Oltenia, sarmalele se fac întotdeauna mari, cam cât frunza de varză. Iar în Ardeal, se fac mărișoare.
Însă indefernt de mărimea lor, acestea trebuie să iasă delicioase și cu o textură fină. Iar pentru a reuși acest lucru, trebuie să fii atent la anumite aspecte.
Potrivit celebrei bucătărese Gina Bradea, există mai multe motive pentru care sarmalele ies tari:
Citește și: Nu mai fierbe sarmalele în apă. Altul este secretul ca să se topească în gură. Rețeta asta veche e genială
Cantitatea de orez este și ea importantă dacă vrei ca sarmalele tale să iasă perfect. Potrivit Ginei Bradea, pentru rețeta de ”sărbătoare” de sarmale, se folosește o cantitate de 100-150 g de orez la 1 kg de carne. Astfel, preparatul va ieși gustos și cu textura perfectă.
La rețetele obișnuite, însă, la 1 kg de carne se pun cam 250-300g de orez (o cană cu vârf). De asemenea, trebuie adăugate ceapă din abundență, morcov și verdeață. La această rețetă, vor ieși mai multe sărmăluțe, întrucât se folosește o cantitate mai mare de orez.
Când este rece, se adaugă peste carne împreună cu orezul ales și spălat, mălaiul (sau păsat), verdeața tocată mărunt, 1-2 linguri de pastă de tomate, sare, cimbru, piper și ardei iute, boia, puțin coriandru, (5-6 bobițe, cât să dea o aromă discretă), un vârf de cuțit de chimen măcinat și ceapă înăbușită. Se amestecă bine cu o lingură de lemn și, opțional, se poate ”bate” puțin compoziția pentru a deveni mai pufos prin înglobarea de aer, exact ca la pasta de mici.