Mioara Roman a murit, vineri, 23 februarie 2024, la 83 de ani, la azilul din Snagov, unde era internată de ceva timp. Din primele informații, fosta soţie a lui Petre Roman a făcut stop cardio-respirator. Fiica ei, Oana, nu i-a putut fi alături în ultimele clipe, aceasta fiind plecată din România cu fiica ei, Isabela.
„Drum lin, mama mea bună și frumoasă! Îngerii să te vegheze și să povestești tuturor, acolo sus, toate lucrurile minunate pe care le povestea aici. Tot ce sunt îți datorez! Mulțumesc, mămica mea, pentru tot! Te iubesc și te vor iubi mereu! Dumnezeu să te ierte și să te odihnească în pace!”, a scris Oana Roman în mediul online.
Din păcate, Oana Roman nu i-a fost alături mamei sale în ultimele clipe, aceasta fiind în vacanță în Egipt. În fiecare an, de ziua Isabelei, cele două obișnuiesc să se relaxeze câteva zile departe de agitația din București.
Chiar miercuri, 21 februarie, fetița Oanei Roman și-a sărbătorit ziua de naștere, mama sa având grijă să o răsfețe cu de toate. Astfel, Isabela a primit un telefon cadou, dar și un tort surpriză, la o cină organizată de vedetă.
„Azi a fost cea mai călduroasă zi. Cadou de ziua Isei.. de obicei după masă mergeam în cameră, astăzi stăm la plajă. Diseară i-am organizat o cină surpriză. Cadoul l-a primit când am ajuns aici, căci n-am vrut să aștept să-i dau telefonul abia astăzi”, a punctat Oana Roman într-o postare pe InstaStory. „La mulți ani, iubirea mea! Aproape domnișoară”, a mai precizat vedeta.
Mioara Roman a murit după o perioadă lungă de suferință. Fosta soție a lui Petre Roman se confrunta cu probleme grave de sănătate, fiind internată la un azil de lângă București. Despre decizia de a o muta la Snagov a vorbit în podcastul lui Jorge:
„A fost cea mai bună decizie pe care puteam să o fac pentru ea din două motive: să-i prelungesc viața și să-i prelungesc viața în demnitate. (…) Din păcate, aceste degenerări cognitive sunt foarte rapide, ele avansează foarte rapid, iar știința încă nu a descoperit nicio modalitate de a le ține în loc sau de a le da înapoi. Lucrurile au evoluat rapid, din păcate. Dacă ea acum doi ani, un an și jumătate era bine, acum nu mai este același lucru. Prima oară am fost cu ea acum un an și opt luni într-un centru ca să o evaluăm. Am mai adus-o acasă, nu a fost bine, așa că am luat decizia, după ce am discutat cu toți doctorii, cu psihiatrii, cu toată lumea, împreună cu ei am decis că varianta cea mai bună ca această degenerare să fie ținută sub control și pentru ca ea să nu se degradeze prea repede e să stea într-un loc în care să primească toate îngrijirile de care are nevoie în timp real”.