Îm mare parte, viața reginei Elisabeta a II-a s-a învârtit în jurul datoriei, loialității și tradiției. De aceea, de-a lungul domniei sale a fost nevoită să facă și alegeri care n-au fost dictate de sentimentele de moment, ci de istorie și datorie.
Când a trebuit să asigure monarhia că va avea un viitor de bun augur, rezultatul așteptat pentru fiul ei cel mare, Charles a fost căsătoria. Se știa că acesta va deveni rege într-o zi, așa că a fost necesar să își ia în serios atribuțiile regale cu mult timp înainte. Charles care apropiindu-se de vârsta de 30 de ani și sub presiunea de a-și rezolva viața personală, a făcut anunțul mult așteptat. A ales să se căsătorească cu Lady Diana Spencer.
Deși novice în ceea ce privește îndatoririle regale, Diana nu era total străină de membrii regali. Regina Elisabeta a fost nașa fratelui mai mic al Dianei, Charles Spencer. De asemenea, tatăl Dianei,vicontele Althorp fusese însoțitorul personal al Reginei. Cu toate acestea relația dintre prințesă și suverană nu a fost una lipsită de tensiuni.
Prințesa știa cum să se ocupe de familia regală, deși conform mărturisirilor din cartea autobiografică, admite că era îngrozită de soacra ei în primele zile. Ea a păstrat obiceiurile formale, făcând o reverență profundă de fiecare dată când se întâlneau dar, în rest, a păstrat distanța.
Diana a dezvăluit mai târziu că a primit puține îndrumări de la Palatul Buckingham. Nici Charles, nici familia lui, sau personalul lor nu i-au spus exact ce se aștepta de la ea odată ce s-au logodit și a devenit Prințesă de Wales. Nici biroul reginei nu i-a oferit niciun ajutor în a calma mulțimea presei care devenise obsedată viața ei.
În cartea lui Morton și în interviul controversat din 1995 cu Martin Bashir la BBC’s Panorama, Diana pune sarcina suferinței ei pe Charles, care se aștepta să-i fie sprijinul principal. Dar a descoperit apoi că Prințul de Wales nu s-a ridicat la nivelul așteptărilor ei de a fi un soț devotat. Așadar, nunta de basm dintre prințesa Diana și Charles a devenit treptat un coșmar pentru familia regală. Tensiunea dintre cei doi s-a resimțit și în relația cu ceilalți membrii, inclusiv cu Regina Elisabeta.
Chiar și în cele mai triste momente ale ei, Diana nu s-a așteptat niciodată la mult mai mult decât a primit de la socrii ei. Nu și-a îndreptat niciodată furia în mod expres asupra reginei, dar își dorea mai mult sprijin din partea sa.
Lady Diana o admira profund pe regină. „Tânjesc să intru în mintea ei și să vorbesc cu ea, și o voi face. Întotdeauna i-am spus: „Nu te voi dezamăgi niciodată, dar nu pot spune același lucru pentru fiul tău”. A luat-o destul de bine. Se relaxa cu mine.”, a povestit Diana.
Încă de la început, regina i-a susținut instinctele când a fost vorba de îndatoririle regale. A primit acceptul atunci când a cerut permisiunea monarhului de a reprezenta familia la înmormântarea Prințesei Grace de Monaco în 1982. Charles prezisese că mama lui va spune nu, dar regina i-a spus Dianei: „Nu văd de ce nu, dacă vrei să faci asta, poți”.
Diana s-a simțit, totuși, fără speranță și neînțeleasă când regina i-a „indicat” Dianei că bulimia ar fi cauza principală a mariajului care nu mai funcționa.
Separarea fost anunțată oficial de prim-ministrul John Major în Camera Comunelor în decembrie 1992.
La cinci zile după ce Diana a fost ucisă în accidentul de mașină la Paris, pe 31 august 1997, monarhul a adus un omagiu fostei ei nore într-un discurs televizat de la Palatul Buckingham.
„Toți am încercat în diferitele noastre moduri să facem față”, a spus regina. „Nu este ușor să exprimi un sentiment de pierdere, deoarece șocul inițial este adesea succedat de un amestec de alte sentimente – neîncredere, neînțelegere, furie și îngrijorare pentru cei care rămân. Cu toții am simțit aceste emoții în ultimele zile. Așa că ceea ce vă spun acum, ca regină și ca bunică, o spun din suflet”. a declarat regina în memoria Prințesei Diana.
Citește și de ce Prințesa Diana își ținea tot timpul capul plecat în public. Gestul ei nu era unul întâmplător