Psihiatrul Gabriel Diaconu a făcut publică un profil psihologic al celui mai detestat om al momentului. A explicat, cel puțin parțial, de unde vine cruzimea lui Vladimir Putin și care este originea comportamentului său abuziv.
„Fără să am pretenția unei descrieri definitive, dar după un studiu riguros al biografiei sale, așa cum se cuvine, am să tentez mai mult un crochiu, nicidecum o analiză comportamentală” începe psihiatrul.
Psihiatrul Gabriel Diaconu s-a bazat pe mai multe cărți scrise de autori recunoscuți în domeniul lor: Kremlin Winter, a lui Robert Service,The Invention of Russia, a lui Arkadi Ostrovski și The Man Without a Face, a Mashei Gessen. De asemenea, s-a bazat documentarul de peste patru ore de interviuri făcute de Oliver Stone cu Vladimir Putin pentru Showtime. Psihiatrul observă transformarea lui Putin, de la elevul timid și deseori batjocorit de alți copii, la puternicul lider de astăzi.
Nu ratează secretomania lui, arătând că nici cei apropiați lui nu știau mai multe despre viața lui personală decât oamenii de rând. Mai spune despre el că era văzut ca „lipsit de personalitate, caracter ori interes personal, și drept urmare se aștepta să fie maleabil și disciplinat”. De asemenea, amintește despre un moment în care Putin a refuzat să primească mită.
În 1990, viitorul mogul Boris Berezovski își dorea să-și extindă afacerile cu vânzări de mașini Lada în zona Leningrad. Își aducea, mai târziu, aminte de primul lui contact cu Putin, că a încercat să-l mituiască, iar Putin l-a refuzat. Același Berezovski i l-a prezentat, mai târziu, pe Putin ginerelui lui Elțîn, care era și șeful lui de cabinet.
Dar despre cruzimea lui Putin, psihiatrul vorbește într-un capitol întreg. Vladimir a fost un „copil miracol”.
„Numele părinților acestuia, în acte, sunt Maria și Vladimir Putin. Volodia a fost al treilea copil al familiei. A avut doi frați mai mari care au murit în foametea dinainte de al doilea război mondial”, mai arată psihiatrul.
Potrivi lui, tatăl lui Putin, pe nume tot Vladimir, a fost militar în Armata Roșie.
„După o luptă (navală) nu departe de Leningrad, a fost rănit serios, și a rămas cu un handicap locomotor, și dureri pentru tot restul vieții. La momentul respectiv el, și Maria, aveau un băiat pe care-l lăsaseră într-un orfelinat în Leningrad. A murit acolo. Maria însăși, la sfârșitul războiului, era într-o stare de marasm din pricina extenuării și foametei. Un al doilea copil al familiei Putin a murit în anii imediat după război, tot de inaniție”, mai spune psihiatrul.
Astfel, când s-a născut Vladimir Putin, în 1952, a fost considerat „o minune”. Copilăria lui, mai descrie Gabriel Diaconu, a fost însă marcată de sărăcie, locuind într-un complex de clădiri încălzite cu lemne, înghesuite, fără bucătărie sau toaletă proprie.
„Un detaliu interesant, totuși, spune că – într-un oraș unde majoritatea oamenilor cu greu își permiteau hrana de pe-o zi pe alta, familia Putin nu doar că avea un apartament generos, dar aveau instalat un televizor, telefon și aveau chiar și o mică dacha (casă de vacanță) înafara orașului. Elevul Vladimir Vladimirovici Putin, când a intrat la școală, în clasa întâi, avea la mână un ceas făcut cadou de părinți (practic, pentru acele vremuri, un obiect de lux)”, mai arată el.
Copil plăpând, firav, Vladimir, avea un temperament ieșit din comun.
„Dacă cineva făcea glume, sau se lua de el, sărea imediat la bătaie, îl zgâria, îl mușca, îi rupea părul din cap, orice încât să nu se lase umilit”, mai descrie psihiatrul.
Apoi, mai spune el, pe la 10-11 ani a început să practice sport, judo mai precis, chiar împotriva voinței părinților lui. Tot în acea perioadă s-a înscris la cursuri de germană.
„La 16 ani, tânărul Volodia s-a dus la sediul KGB din Leningrad să aplice pentru o poziție de agent. A avut un interviu, și asta a fost”, mai notează el.
A intrat apoi la Drept, unde era o concurență de 40 de candidați pe un loc. Nu este cert dacă a intrat pe forțele lui sau a fost ajutat de KGB, având în vedere că era un student mediocru. Cert este că, în primul an e facultate, Vladimir Putin avea mașină și ceas la mână, ceea ce era considerat un lux, practic, la acea vreme.
„O mașină costa cât o casă de vacanță (dacha!). Aparent părinții lui Putin ar fi câștigat-o la o loterie. În loc să se mute din apartament, i-au dat cadoul lui Volodia”, mai descrie psihiatrul.
În perioada de vară, mai arată psihiatrul, Putin lucra pe șantier.
„În anul II de facultate, din mia de ruble făcută peste vară, și-a cumpărat un palton scump, iar mamei o prăjitură cu glazură.”
Gestul acesta pare să spună foarte multe despre cruzimea lui Vladimir Putin. De altfel, acesta mai arată că în relația cu fetele era de-a dreptul timid:
„Înainte s-o cunoască pe Ludmila, viitoarea lui soție, ar fi avut o singură prietenă. Chiar și relația cu Ludmila a fost ciudată. Au ieșit împreună pentru mai bine de trei ani înainte s-o ceară în căsătorie. Iată cum descrie (astăzi fosta lui soție) cererea în căsătorie: „Într-o seară stăteam în apartamentul lui și deodată îmi spune: prietenuța (sic! în original „little friend”) mea, ți-ai dat seama cum sunt eu. Practic nu sunt o persoană convenabilă. Nu sunt vorbăreț, pot fi destul de aspru, pot să-ți rănesc sentimentele, și așa mai departe. Nu vrei să-ți petreci viața cu mine.
După care a continuat: în trei ani probabil ți-ai dat seama. La care i-am răspuns: „Da, mi-am dat seama”. La care el a răspuns, îndoit: „Serios?!”. Iar eu am crezut că ne despărțim. „Ei bine – a continuat el – în acest caz te iubesc și propun să ne căsătorim la data cutare și data cutare”. Putin avea 31 de ani, era deja burlac”.
Gabriel Diaconu face, apoi, o analiză destul de amplă a comportamentului liderului rus, ținând cont de toate aceste lucruri care se știu despre el. El încearcă, astfel, să explice de unde vine cruzimea lui Vladimir Putin:
„Câteva lucruri trebuie spuse despre „copiii miracol”. În general ei apar târziu în viața unui cuplu. Destinul lor „psihologic” este să învie memoria morților și, drept urmare, li se mai spune și „copii substitut”. Ei nu vor primi afecțiunea părinților, care tind să fie de obicei rigizi, anxioși și restrictivi. Drept urmare, frecvent, când socializează, vor păstra o stângăcie relațională teribilă pe care o compensează fie prin performanță academică, fie prin comportament disruptiv în relațiile cu egalii”, explică el.
„Putin pare, din datele biografice, să fi fost un introvertit la bază, dar un extrovertit în comportament, cu un teribil complex de inferioritate. Părinții l-au vrut special, deosebit, aparte. De-aia i-au oferit iluzia unui alt nivel de viață, un alt standard, și i-au ilustrat atât „gloria” familiei, durerile prin care trecuseră, dar și nivelul la care trebuia să se ridice. Restricțiile creează blocaje. Blocajele creează nevroză”, mai explică psihiatrul.
Despre momentul „prăjitura cu glazură” spune că este mai mul decât relevant pentru comportamentul lui.
„Lui paltonul scump, ei satisfacerea, gratularea, orală a simțurilor. E un gest de falsă afecțiune, de dispreț față de ce-i dăduse de fapt ea, mult timp înainte, din copilărie. În loc de reală afecțiune, doar o glazură și dulcegării. Gestul de a-i da un dulce aceleiași femei care făcuse foametea în timpul războiului, care rămăsese mutilată sufletește de moartea de inaniție a propriului copil, relevă o dimensiune sadică, plină de cruzime a lui Putin, pe care și-o păstrează mai târziu în viață, până în prezent”, notează el.
„Se pune întrebarea, ajuns la asfințitul vieții, ce își mai dorește Vladimir Putin, „țarul” fără moștenitori al Rusiei. Este doar dorința de-a agăța Rusia de-o hartă a imperiului de odinioară? Sau e încă în curtea școlii și vrea să le arate el celorlalți copii?”, mai întreabă retoric Gabriel Diaconu.
Sunt f dezamagita de analiza dlui Diaconu. Absolut puerila.
Sunt 1001 alte interpretari pt situatia cu prajitura si paltonul – a ales-o pe cea mai «liniara » si urata.
Sper ca macar datele istorice prezentate sunt reale, ca sa ramanem cu ceva din articol.
Psihologul lui Putin este ….dezechilibrat . Vrea sa ofere satisfacție maselor care vad în Putin un sadic egoist și suficient, dar argumentele lui cu prăjitură cu glazura care reprezinta de fapt dispreț…..Sa se lase!
Am un deosebit respect pentru dl. psihiatru. Pe langa bagajul de cunkstinte
m’ a impresionat logica dansului iesita din comun!
Aceasta logica imi aduce aminte de prof. Titeica. Pacat ca la medicina nu se face si fizica macar. Felicitari dle doctor. Ne mandrim cu dv.
are halucinatii.a avut revelatii.a vorbit cu dumnezeu.a avut experiente mistice.nu se stie.de la ce fel de boala .de la ce fel de mediu. de la educatie. medicii lui sunt vinovati. ca nu l-au tratat corect. posibil ca au cunostinte medicale minime.sunt analfabeti functional.apoi conjunctura lui care vrea ,,,cine stie ce o vrea ca el le are pe toate. chiar are .dar conjunctura lui e nefericita si apeleaza la dedi sa le obtina…ceva ce ei nu pot si nu sunt in stare. conjunctura e incapabila. ca nu poate un om un singur om sa convinga .este doar un om .si este lipsit de iubire .si se razbuna. ca este respins .si neiubit. si atunci se baga in seama.ori poate nu mai are creier uman. o avea de cocos. face lupte .nefericirea campionului.singuratatea lui.daca e adevarat cu cele 22 de miliarde sa ni se dea cate ceva si noua celor care v am scris ca sa ne cumparam si noi cate ceva ,,,strict necesar,,ori poate a fost tradat,,si,,stiti cum e..de la dragoste la ura e doar un pas,,cate unii asa sunt ei,,cred ca au numai drepturi si ca totul li se cuvine,,si toata lumea trebuie sa le faca pe plac,,asa sunt obisnuiti,,totul e posibil,,doar pentru ei,,
Gestul lui Putin este irelevant pentru cruzime. Poate ca mama lui a insistat sa-i nu-i faca daruri consistente. Eu nu am astfel de asteptari de la copiii mei. Dimpotriva.
Articolul nu are fundament. Imi pare rau.
– De unde vine „cruzimea” lui Lenin ? De la faptul ca ohrana tzarista si Tzarul l-au condamnat la moarte pe fratele lui Lenin, frate lui mai mare, care a si fost executat Cata suferita pe fratele mai mic !?
– DE unde vine „cruzimea” lui Putin ? Tot de la moartea fratelui mai mare, mort de inanitie ca urmare a asediului orasului Leningrad de catre bestiile naziste in WW2.
Interpretarea unora cum ca „prajiturica” ar fi expresia unei cruzimi, este o interpretare ad-hoc si sui-generis inamicala si neprofesionista.