Descântec de deochi. Ce cuvinte trebuie să rostești când ești deocheat

Încă din cele mai vechi timpuri, s-a spus că deochiul este atunci când oamenii rămână fără pic de energie, au o stare de moleșeală și durerea de cap persistă. Acest furt de energie este provocat de o laudă sau o privire invidioasă. Sunt mulți cei care cred şi astăzi în deochi, precum şi în puterea câtorva obiecte şi descântece de a-l îndepărta. Iata ce descântec de deochi este bine să rostești când ești deocheat.

Descântec de deochi. Versuri pe care să le rostești

Puțini sunt cei care știu că există versuri de deochi ce funcționează de cele mai multe ori, dacă le rostiți așa cum sunt ele prezentate. Astfel că, puți afla mai jos care sunt versurile pentru descântec. Mai mult, există și rugăciuni care ajută. Descântec de deochi.

Pasăre albă
Codalbă
Sus te suiși
Jos plesniși.
Plesnească ochii râmnitorilor,
Plesnească ochii deochetorilor!
Cine a râmnit
A plesnit
și a rămas… curat,
Lumânat,
Ca argintul strecurat.
Descântecul meu
Leacul i-l dă Dumnezeu.

Semnificații

• Pasărea albă este lebăda .
• În unele sate încă mai întâlnim practici străvechi, ritualuri și imanuri închinate acestor preotese ale Soarelui.

Sfânta Parascheva 2024: Tradiții și ce nu este bine să faci pe 14 octombrie. Superstiții legate de ziua sărbătorii

Anual, pe 14 octombrie, românii o sărbătoresc pe Sfânta Cuvioasă Parascheva, cunoscută drept ocrotitoarea Moldovei și a celor aflați în suferință. Este una dintre cele…

Postul Crăciunului 2024: Când începe postul Crăciunului și cum trebuie să îl ții

Postul Crăciunului este una dintre cele mai importante perioade de pregătire spirituală pentru creștinii ortodocși și catolici din România și din întreaga lume. Este o…

„Printre descântecele folosite de babele vindecătoare și de unii vraci, există unele deosebite din care se poate desprinde fascinația pe care lebedele au avut-o asupra strămoșilor noștri.

• În Costești se spune că descântecele au fost lăsate de o bătrână care ar fi trăit în urmă cu două, trei sute de ani în acele locuri. Autoritățile o considerau nebună, dar țăranii aducea la ea pe cei dragi aflați în suferință.
• Bătrâna îi atingea pe bolnavi și rostea vorbe într-o limbă pe care nu o înțelegea nimeni. Atunci când a simțit că i se apropie sfârșitul, le-a spus oamenilor că, la moartea sa, se va înălța la ceruri într-un car tras de păsări albe și că satul lor va fi binecuvântat de Dumnezeu.
• Dar nimeni nu a luat-o în seamă vorbele ei până nu a mai fost găsită în casă. Trupul ei nu a fost niciodată găsit, conform legendei. Pe lacul din sat și-a făcut apoi cuib o lebădă”, explică persoana care se ocupă cu aceste descântece.

Descântec de deochi pe care să-l rostești ca să scapi de deochi

Fugi, deochi, dintre ochi,
Fugi, deochetura,
Că te-ajunge vant din gură.
Fugi, deochiat,
Că te-ajunge vânt turbat.
Fugi, deochi, dintre ochi,
Că te-ajunge soarele,

Și-ți taie picioarele,
Fugi, deochi, din fata obrazului,
Din zgârciul nasului,
Din grumazii gâtului,
Din crierii capului,
Din splina, din inimă,
Și să ieși și să te duci,
Că eu cu gura te-am descântat,
Cu mâna te-am luat,
Și-n vânt te-am aruncat,
Să rămâie N.
Curat, luminat,
Ca floarea câmpului,
Ca roua dimineții.

Descântec pentru durerea de măsea

A plecat (cutare)

Pe cale, pe cărare,

S-a întâlnit cu viforul cel mare

în cale.

Viforul cu viforoaica

A intrat și s-a încuibat la (cutare)

În creieii capului,

În ronțul nasului

Și in dintii și în măselele lui

A facut moara de măcinat

Și răşiniță de râşnit

Dinții și maselele le-a prăfuit.

S-a cerut la el

Țoale bune, arme bune,

Și el nu le-a dat.

Ele rău s-a mâniat,

Toate pe furcă, pe mestecău

Și pe cutit a încălecat,

Toate-n mare s-a-necat ;

Furca, mestecăul și cutitul au

venit,

Ele-n mare s-au împărțit.

Descântec de aplecate

Aplecate românești,

Aplecate tigănești,

Aplecate mocănești,

Aplecate turcești,

Aplecate ungurești,

Aplecate cu nouăzeci și nouă de

feluri,

Voi să vă duceți :

Unde câine nu latră,

Unde cocoș nu cântă,

Unde vaca nu zbiară,

Unde popa nu toaca”,

C-acolo v-așteaptă

Cu mesele întinse.

Cu facliile aprinse ,

Cu lăutari, cu paturi așternute.

Descântec de frică, cules din Folclor

A plecat cutare pe cale,
Pă cărare,
Și s-a-ntâlnit în cale,
În cărare,
Cu muma pădurii,
Cu miază-noapte,
Cu vânturili,
Cu vârtejurili,
Cu spaima copiilor.
Toate pe cutare l-a speriat,
L-a ciupit.
L-a trântit,
L-a znopit,
L-a speriat,
L-a spăimântat.
Eu cu limba-am descântat,
La pădure m-am uitat,
Muma pădurii-am tocat
Dî la cutare
Dân casă,
Dân masă,
Dân fereastră,
Dân țoalili lu’ cutare,
Dân pat,
Dân ușă,
Cu toporu-am tocat,
Cu cuțâtu-am dat,
Muma pădurii-am depărtat,
Să să ducă pă cuțâte ascuțâte,
Pă poteci părăsâte,
La caii ei,
La copiii ei,
La mă-sa,
La ta-so,
La frați,
La surori,
Acolo să joace,
Acolo să să trântească,
Acolo să să znopească,
Pă cutare să-l părăsească.
Că eu cu peria am dat,
Muma pădurii de la cutare am depărtat,
Muma pădurii,
Spaima copiilor,
Zburătorii, zburăturoaicili,
Zmeii, zmeoaicili.
Miază-noapte, cu mătura am măturat pă cutare,
Cu apă am spălat-o,
Cu tămâie am tămâiat-o,
Pă cutare-am curățat-o
Dă ciupituri,
Dă spăimântături
Dî la miază-noapte,
Dî la miazăzi,
Dî la muma pădurii,
Că la scăpătat m-am uitat,
Le-am strâns și le-am adunat
Și cu toporu le-am tocat,
De la cutare le-am depărtat
Și l-am lăsat curat,
Luminat,
Ca Maica Domnului dân cer cum l-a lăsat,
Ca steaua-n cer,
Ca roua-n câmp,
Ca strugurili-n vie,
La cutare leacu dî la mine să-i fie;
Leac de la mâna mea
Șî de la Maica Precista.

Descântec pentru ulcior la ochi

Se întâmplă de multe ori ca pe geana ochiului să se facă o bubă lunguiață, care cu încetul prinde a coace, făcând dureri foarte mari. Atunci trebuie să descântăm de ulcior, zicând:

Nici a sorbit,
Nici a orbit,
Nici a mușcat,
Nici a crăpat.
Maica Sfânta Marie,
A luat un cuțit mare,
Să-i zboare capu,
Să-i taie capu.
Ea atunci a strigat:
Stai, Maică Sfântă Marie,
Nu-mi tăia capu,
Nu-mi zbura capu.
Că eu am stricat,
Eu am deocheat.
– Curând mai curând,
Tocmește mai frumos,
De cât am fost,
Aceste (tărâțe),
Băga-le-oi pe guriță:
Inima ți s-a tocmi,
Păruțu ți s-a netezi,
Țâțele ca trâmbițele.
În urmă vei păși,
Belșug ți-ai găsi,
Altuia nu lăsa.
Altuia nu lua:
Cât un grăunț de mac,
În patru despicat.
Întru acest ceas,
Cât îți cătai,
Mana ți-o înturnai.
Doară ți-l opresc:
Zânele, o vecinele,
Ori căsarii cu păcurarii,
Eu îl strâng și-l aduc:
Cu sorocul lui Dumnezeu
Și-a Maicii Preacurate.
Eu cu drag ți-am descântat,
Dumnezeu să-ți dea leac.

Rugăciune pentru descântec

Harul Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, cel dat Sfinților Săi Ucenici și Apostoli, – zicând: Pe bolnavi mâinile veți pune și bine le va fi, și printr-insii este dat și nouă nevrednicilor slujitorilor Săi, acest har, prin mine smeritul si nevrednicul preot.

Să te tămăduiască pe tine, fiule și fratele nostru cel duhovnicesc de toata boala și neputința sufletească și trupească ce te-a cuprins, și să te dăruiască Bisericii Sale întreg, cinstit, sănatos, îndelungat în zile, bine umblând și făcând poruncile lui Dumnezeu, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!

Rugăciune pentru deochi

Stăpâne Dumnezeul nostru, Împăratul veacurilor, Cel atotputernic şi atotţiitor, Care faci toate şi Însuţi le schimbi cu voia Ta; Cel ce cuptorul cel de şapte ori încins şi văpaia cea din Babilon ai prefăcut-o în rouă şi pe sfinţii trei tineri neatinşi i-ai păzit.

Doctorul şi tămăduitorul sufletelor noastre, mântuirea celor ce nădăjduiesc în Tine, Ţie ne rugăm şi Ţie cu umilinţă cerem: depărtează, înlătură, izgoneşte toată lucrarea diavolească, toată calea şi toată vrăjmăşia satanei, privirea cea rea, nesăţioasă şi pizmaşă a ochilor celor făcători de rele a oamenilor pizmaşi, de la robul Tău (Numele).

Şi fie că din frumuseţe sau pentru putere, ori din întâmplare sau din pizmă şi răutate, i-a venit lui această neputinţă, Însuţi, Iubitorule de oameni Stăpâne, tinde mâna Ta cea tare şi braţul Tău cel atotputernic şi înalt şi cercetează această zidire a Ta şi-i trimite înger de pace.

Stăpânitor şi păzitor sufletului şi trupului, care să gonească şi să stârpească de la ea tot sfatul rău, toată pizma şi deochiul făcător de stricăciune al oamenilor răi, ca, izbăvită fiind cu puterea Ta, să-Ţi cânte Ţie cu mulţumire: Domnul este ajutorul meu, şi nu mă voi teme de ce-mi va face mie omul; şi iarăşi: nu-mi va fi frică de rele, pentru că Tu cu mine eşti; că Tu eşti Domnul puterii mele, Cel tare şi stăpânitor, Domnul păcii, Părintele veacului ce va să fie. Amin! Pentru mai multe versuri pentru descântece.

Rămâi la curent cu ultimele materiale exclusive și noutăți despre tot ce te interesează, pe Canalul nostru de WhatsApp!