Eliza Natanticu, mărturisiri dureroase. A fost părăsită de tată, iar mama ei a murit pe când avea doar 11 ani: „Au fost zile în care nu am avut ce mânca” EXCLUSIV

Eliza Natanticu este surprinsă mereu cu zâmbetul pe buze, reușind să își păstreze optimismul în fața provocărilor. Vedeta și-a pus în evidență latura veselă și personalitatea spumoasă, chiar dacă s-a luptat cu numeroase probleme de-a lungul timpului. Eliza Natanticu a avut copilărie grea și ne-a oferit declarații inedite exclusiv pentru Ego.ro.

Iată povestea unei învingătoare: Eliza Natanticu a avut copilărie grea

Mulți au reușit să o cunoască mai bine pe Eliza Natanticu prin prisma carierei și apariția la Asia Express. Însă ea are o poveste de viață impresionantă. Artista a crescut până la vârsta de 11 ani cu mama sa. Viața a avut alte planuri, iar ființa care i-a dat viață a murit în urma unei lupte duse cu o boală crâncenă.

„Pierderea mamei a reprezentat cel mai greu moment din copilărie. Aveam 11 ani. Tatăl meu a părăsit-o pe mama când aveam un an. Dar eram prea mică să conștientizez acest lucru. Mama mereu îmi zicea că tata era aviator, deși el este actor. Însă copiii mă întrebau unde e tata. Așa îmi spunea, că este mereu plecat. Zboară, are meserie de aviator, așa că repetam povestea, dar ceilalți copii nu mă credeau. Ulterior, am aflat adevărul”, a zis Eliza Natanticu, în exclusivitate pentru Ego.ro.

Eliza Natanticu, puterea de a zâmbi în fața experiențelor dureroase

Când mama ei a murit, Eliza Natanticu a rămas alături de bunică. Ea a crescut-o și i-a oferit tot ce avea. Nu mulți știu că bunica artistei a fost soția lui Virgil Trofin, un om important pe scena politicii în vremea sa:

„Mama a suferit de cancer, poate suferința s-a adunat și din cauza faptului că a fost părăsită. În general, sentimentul de dragoste neîmpărtășită și de abandon naște în organism o chestie destul de nasoală. Poate că asta i s-a întâmplat ei. Am rămas cu bunica mea, dar și aici este o poveste interesantă. Ea a fost soția lui Virgil Trofin, om important în politică pe vremea lui Ceaușescu”.

Ce spune de bunicul său, Virgil Trofin

Eliza Natanticu a vorbit despre moartea bunicului său, Virgil Trofin. Ea a explicat că există mai multe nereguli în ceea ce s-a spus. Cântăreața a auzit o altă poveste de la bunica sa, cunoscută de către apropiați și familie:

„Bunicul meu a fost practic omorât de Ceaușescu, a fost otrăvit. Era foarte iubit de români și a propus egalitate pentru toată lumea. Lui Nicolae Ceaușescu i-a fost frică. A început să îl denigreze și să îl acuze de diferite lucruri, însă există mai multe nereguli aici. Cei care îl știu și cunosc povestea înțeleg că a fost retrogradat pentru că a devenit plăcut de oameni. La urma urmei, știu de la bunica faptul că i s-a pus otravă în mâncare. Iar doctorul, cel care a făcut autopsia, i-a zis bunicii mele acest lucru și a dispărut. Moartea lui este destul de suspectă, dar nu s-a vorbit de chestia asta. Bunica mi-a povestit că oamenii nu au avut voie să vină la înmormântarea lui, doar familia a putut participa”.

Eliza Natanticu a avut copilărie grea: „Au fost zile în care nu am avut ce mânca”

Îndrăgita artistă recunoaște că nu s-a bucurat de o copilărie ușoară după moartea mamei sale. Aceasta a fost crescută de bunică, care nu avea o pensie chiar așa de mare. Totuși, femeia a făcut tot posibilul să reușească să pună mâncare pe masă în zilele în care se putea acest lucru.

„Unchiul și mama mea nu mai sunt în viață, iar bunica s-a dus când aveam 18 ani. Bunica a rămas singură, fără soț, a trecut de la un trai de viață foarte bun, cu vile pe aleea Modrogan, la o viață modestă, locuia cu o nepoată dintr-o pensie mizeră. Au fost zile în care nu am avut ce mânca după moartea mamei. Bunica primea o pensie de 300 de lei lunar, ce era să facă? Nu își permitea să plătească întreținerea sau mâncarea, era foarte slabă, dar făcea cumva să pună pe masă măcar un cartof”, a adăugat artista.

„Am îngropat adânc tot ce însemna artă”

Eliza Natanticu nu a vrut să mai audă de artă după moartea mamei sale, suferind un șoc în urma evenimentului tragic. Cu toate acestea, dispariția persoanei care i-a dat viață l-a făcut pe tatăl său să își dorească să se implice mai mult în viața ei:

„Nu am avut cea mai fericită copilărie. Până să moară mama am crescut în teatru, am jucat în piese. Când a decedat, nu am mai vrut să fac teatru, muzică, balet, nimic. Am îngropat adânc tot ce însemna artă. Tata mai apărea de ziua mea. L-am văzut la 5 ani, mama mi-a spus să par supărată pe el, când l-am văzut i-am sărit direct în brațe, i-am zis că mă bucur că a venit. Am reacționat cu iubire, ca orice copil”.

Eliza Natanticu a avut copilărie grea: „Bunica era universul meu”

În același timp, bunica i-a rămas aproape de suflet, astfel că nu a vrut să locuiască în altă parte, chiar dacă tatăl său i-a propus acest lucru. Ea a mărturisit ce promisiune a făcut pentru cele mai importante femei din viața sa:

„L-am mai văzut pe tata, la 7 ani, iar după ce a murit mama a intervenit mai mult în viața mea. M-a pus să aleg dacă vreau să stau cu bunica sau să locuiesc cu el și cu soția lui, dar am refuzat. Bunica era universul meu, nu concepeam să stau fără ea. Am făcut o promisiune pentru mama și bunica, că nu o să le părăsesc niciodată. Nu o să vând niciodată apartamentul în care am stat”.

Ce făcea pentru bunica ei, de la o vârstă fragedă

Cântăreața a început să se apropie de mama vitregă, care își dorea să o vadă și să o ajute. În momentul în care a crescut, Eliza Natanticu s-a hotărât că a venit momentul să lucreze. Ea își dorea să aducă bani în casa în care locuia alături de bunica sa pentru a avea o viață mai bună.

„Am avut noroc de o femeie care îmi aduce lucruri, mama mea vitregă trăgea mai tare să mă vadă decât o făcea tata, dar acest lucru s-a întâmplat după moartea mamei. S-au implicat când au văzut că a rămas bunica singură cu mine, mă aflam în perioada adolescenței, când mulți copii puteau să o ia razna. Mă duceam pe la ei, mai veneau ei pe la mine cu anumite cumpărături. Ulterior, am crescut și am lucrat ca model, apoi la o agenție imobiliară, iar apoi la sora mea, ca vânzătoare. Voiam să o ajut pe bunica, să aduc și eu bani, cât puteam”, a mai zis ea.

Cum a ajuns pe scenă

Eliza Natanticu a apărut pe scenă când se află la o vârstă fragedă și a lucrat alături de cei mai mari actori. Mergea alături de mama ei la teatru, astfel că a fost remarcată de Beatrice Rancea:

„Microbul scenei l-am dobândit datorită mamei. Cât a fost în viață, m-a tot luat la teatru. Stăteam la repetiții, nu voia să mă lase singură acasă, îmi plăcea mult să fiu acolo. La un moment dat, pe la 6-7 ani, eram la Teatrul Odeon. Beatrice Rancea era regizoare pe atunci, era spectacolul „Opera de trei parale”. M-a văzut, știa că făceam dans de la trei ani, m-a pus să pun în scenă câteva mișcări, apoi a zis că mă poate folosi în spectacol. Așa am început să joc în roluri de figurație, dar pentru mine însemna enorm să joc cu Ștefan Bănică, Carmen Tănase, Adriana Trandafir, Sebastian Papaiani, Dorina Lazăr și toți actorii mari.”

„Am suferit un șoc emoțional când a murit mama”

Moartea mamei a afectat-o enorm, astfel că 10 ani nu și-a dorit să urce pe scenă, să cânte sau să danseze. Totuși, când a venit vremea să studieze la o facultate, Eliza Natanticu a ales teatrul. În acest mod, rănile trecutului au început să se vindece.

„Am suferit un șoc emoțional când a murit mama, cred că 10 ani de zile am fost afectată, cel puțin. Nu am mai vrut să văd teatrul, nu mai voiam să fac muzică, nici balet, nici să scriu poezii sau cântece. Pe la 18-19 ani a trebuit să dau la facultate, am zis că trebuie să fac teatru. Atunci am început să mă vindec și să îmi pansez rănile pentru a ajunge la pasiunea mea”, a zis artista.

„În perioada adolescenței mi-am pus o barieră sentimentală”

Eliza Natanticu nu a avut legături amoroase în perioada adolescenței, mai ales pentru că o barieră emoțională pusă după moartea mamei sale a împiedicat-o să facă acest lucru. În cele din urmă, ea a găsit puterea de a se vindeca.

„În perioada adolescenței mi-am pus o barieră sentimentală și nu am lăsat pe nimeni să îmi intre la suflet. Mai trimiteam bilețele, mă gândeam dacă mă place un băiat sau nu, dar atât. Târziu am început să îmi conștientizez acțiunile, am citit de psihologie și zona emoțională, m-am dus în zona ezoterică și am lucrat cu mine. Am realizat că am multe traume din copilărie, a trebuit să le asum și să merg mai departe fără să mă las afectată de rănile trecutului. Nu am trăit ceva semnificativ din punct de vedere amoros în perioada adolescenței”, ne-a mai povestit ea.

Rămâi la curent cu ultimele materiale exclusive și noutăți despre tot ce te interesează, pe Canalul nostru de WhatsApp!