Elvira Deatcu este una dintre cele mai iubite actrițe de la noi, interpretând, de-a lungul timpului, personaje emblematice în seriale, precum „Lacrimi de iubire”, „Pariu cu viața”, „O nouă viață” și „VLAD”. Cea din urmă producție tv i-a adus notorietatea, în ciuda faptului că a interpretat un personaj negativ. Ce a învățat în cei 3 ani, cât a fost în „pielea” Deliei, de la personajul ei, ne dezvăluie Elvira într-un interviu exclusiv pentru EGO.ro.
EGO.ro: Îți este dor de Delia? După 3 ani în pielea ei poți spune că ai învățat ceva de la personajul tău și că reușești să pui în practică în viața de zi cu zi?
Elvira Deatcu: Mi-e dor de lucrul cu echipa aia minunată, de partenerii care mi-au devenit prieteni, de bucuria cu care am construit împreună relațiile dintre personaje. Delia era o femeie puternică și curajoasă, eu mă străduiesc să devin o astfel de persoană.
De-a lungul timpului, ai jucat tot felul de personaje și ai fost la fel de savuroasă atât în rolurile pozitive, cât și în cele negative. Dacă ar fi să alegi, cel fel de rol te provoacă mai tare?
Acum câțiva ani, aș fi vorbit despre roluri, optând mai degrabă pentru cele negative. Acum mă interesează mai mult întâlnirile umane din jurul unui proiect și felul în care ele mă ajută să descopăr ceva nou despre mine.
Cum e revenirea la teatru, acum, când puteți juca în fața unui public mai numeros?
Nu e chiar o „revenire”, pentru că activitatea în teatru nu a fost întreruptă decât câteva luni, chiar la începutul pandemiei; am pregătit spectacole noi, am și jucat, când și cum s-a putut. Diferența este că, de acum, vom avea „săli pline”. Cu siguranță vom fi emoționați și noi și publicul, după acești doi ani atât de chinuiți!
Ce înseamnă de fapt actoria pentru tine? E ceea ce ai vrut să faci de când erai mică sau ai descoperit pe parcurs că este ceea ce te împlinește?
Actoria pentru mine este o evadare, un refugiu, o terapie. Îmi place să „mă arăt” de când eram mică. Mă ofeream să spun poezii, să fiu parte din scenete, la toate serbările. Mai târziu, în perioada liceului a început să încolțească timid gândul că joaca asta ar putea deveni profesie pentru mine.
Din păcate, pandemia ne-a învățat să trăim fără multe lucruri, uneori chiar și fără familie, din dorința de a-i proteja. Ai învățat să trăiești fără fiul tău, Luca, cel care până de curând era zilnic în preajma ta?
Elvira Deatcu: Din fericire, Luca nu mai stă cu noi pentru că e student la arhitectură, la Politecnico di Milano. Am fost tare mândră de performanța lui și am învățat să-mi amăgesc dorul. Nu e deloc ușoară noua lui viață acolo, așa că are nevoie să știe că suntem bucuroși pentru el și că îl susținem.
Cât de des ați făcut drumul București-Milano de când a început facultatea?
Am fost o singură dată, anul trecut, în septembrie, ca să-i fim aproape și să îi pregătim garsoniera. Dar a venit el în țară, de mai multe ori.
Acum tot „greul” și toate pupăturile și îmbrățișările au căzut pe Filip?
Daa… Filip este extrovertit, tandru și pupăcios, dar sunt conștientă că în curând altcineva se va bucura de toate astea. Și așa e și firesc.
Știu că ți-ai dorit să ai trei copii. Ai regretat vreodată că nu ai făcut și o fetiță?
Am regretat că nu am avut un al treilea copil, nu conta sexul. Ar fi fost frumos să avem mai mulți copii!
Nu pot să nu remarc că ai o siluetă impecabilă și vreau să-mi spui sincer dacă și pe perioada sarcinilor arătai la fel?
Nu m-am îngrășat foarte mult în perioada sarcinilor, dar nici „subțirică” nu am rămas. De exemplu, la Luca am adăugat 14 kilograme, la Filip 16, pe care le-am pierdut treptat, pe parcursul unui an.
Care este secretul tău? Faptul că ai făcut sport de-a lungul timpului te-a ajutat să ai această siluetă sau faci sacrificii, cum ar fi renunțatul la dulciuri?
E adevărat că am făcut mișcare de-a lungul timpului, dar m-a ajutat și un metabolism bun. N-am renunțat la dulciuri, mă „lupt” încă cu ele, aș dori să ne despărțim definitiv, dar…
Ce planuri are Elvira Deatcu pentru 2022, acum că s-au ridicat toate restricțiile și parcă ni s-a ridicat un pic moralul?
Ceea ce se întâmplă la doi pași de noi nu m-ajută să fiu optimistă și să fac planuri. Sigur, mă bucur că vom juca din nou cu public numeros în sală, dar sunt neîncrezătoare și temătoare pentru ce ne poate aduce ziua de mâine.