Există invidie bună? Cu toții am spus sau măcar am auzit cel puțin o dată expresia „Te invidiez… dar în sensul bun.” Pentru multe persoane această afirmație are un sens bun, dar pentru alții este doar un truc tăios al minții. Este corect și realist dintr-un anumit punct de vedere, dar invidia de bine chiar există? Iată ce spun psihologii.
Nu o să ne păcălim pe noi înșine, toți am simțit invidie la un moment dat. Sigur ai experimentat măcar o dată acel sentiment ciudat și enervant în interiorul tău. De fapt, mulți specialiști susțin că invidia este un sentiment înnăscut, precum foamea sau somnul în sine. Doar că dintotdeauna ne-am temut de el pentru că poate fi atât negativ, cât și jenant.
De altfel, unii psihologi atrag atenția că acest sentiment ar putea avea o latură pozitivă. În timp ce alții ne asigură că, fie că este „de bine” sau „de rău”, invidia are aceeași rădăcină. Ne dorim ceea ce au alții și noi nu avem. Fie că este voba de ceva material, fizic, implică viața de familie sau cea amoroasă.
Conform unui studiu, există două tipuri de invidie, dar există și o diferență cheie între cele două. Bucuria față de răul și nefericirea altora, de exemplu, nu este faptul că vrei să ai un soț ca al prietenei tale. Ci că ai simți plăcere și bucurie la divorțul acesteia, astfel încât să fie coborâtă la nivelul tău. Oricât de greu ar părea acest sentiment, este de fapt mai frecvent decât credeai. Poate fi observat cu ușurință în competițiile sportive, de exemplu. Un studiu german exemplifică faptul că suporterii simt mai multă satisfacție când adversarul echipei ratează un gol, decât atunci când echipa lor marchează unul.
Folosim termenul „invidie bună” pentru a exprima admirația și o dorință sănătoasă pentru aceeași soartă. Invidia „nesănătoasă” poate deveni o problemă serioasă atunci când devine emoția centrală a unei persoane. Potrivit lui Maribí Pereira, psiholog și director al Institutului Superior de Studii Psihologice din Madrid, invidia depinde de insecuritățile tale. „Invidia este o apărare împotriva percepției propriei inferiorități: unul îl urăște pe altul pentru a nu simți ură față de sine.”
Din acest motiv, experții consideră că atunci când se vorbește despre invidie, ar trebui să se țină cont de anumite lucruri. Este necesar să analizezi sentimentele de inferioritate și chiar de rivalitate care au fost percepute de-a lungul vieții. „Manifestările invidiei ne spun, în general, mai multe despre sentimentele de nesiguranță ale celui care invidiază decât despre personalitatea celui invidiat.”, este de părere psihologul.