Tendințele vin și pleacă, pe unele le integrăm în garderoba noastră de zi cu zi, iar de altele fugim. Până la urmă, totul se rezumă la stil, gust și preferințe, însă există un articol care se regăsește în dulapul oricui, fiind confortabil, ușor de purtat și simplu de integrat în diferite ținute. Vorbim de clasicul (sau plictisitorul?) maiou, care i-a făcut pe designeri să îl reinterpreteze în acest an, iar pe podiumuri s-a demonstrat că acesta rămâne o piesă care poate să atragă atenția dacă este folosită bine.
Maioul a apărut pentru prima oară în secolul XX, fiind comercializat pentru prima oară în 1904 pentru bărbații care nu aveau timpul sau abilitățile necesare pentru a repara nasturii cămășilor tradiționale. Inițial, piesa avea mâneci, însă acestea au dispărut complet, punând accentul pe schimbări, confort și funcționalitate. Ulterior, maioul a devenit popular printre oamenii din clasa muncitoare din Paris, care erau responsabili de aprovizionarea piețelor. Totuși, legenda spune că maioul ar trebui să fie o invenție făcută de un nobil francez, Jean Des Fauches, care, în secolul XVI, a rupt mânecile și gulerul bluzei într-un moment de furie.
În scenă apare și Marcel Eisenberg, om de afaceri din Franța, care l-a comercializat. Piesa vestimentară a devenit populară nu doar pentru clasa muncitoare, ci și pentru bărbații care au integrat-o în garderoba de zi cu zi. În zilele noastre, maioul este purtat atât de femei, cât și de bărbați, iar podiumurile de modă au demonstrat că este, fără dar și poate, un item care poate juca un rol esențial într-o ținută.
Chiar dacă originile maioului își au rădăcinile în Europa, piesa vestimentară a fost adoptată și de americani. Mai cu seamă, în Primul Război Mondial soldații americani au observat că soldații din Europa, dar și muncitorii, purtau aceste piese pe sub haine. Ulterior, maioul a devenit popular și printre cei care luptau în armata americană, iar influența lui a depășit granițele. El a devenit o piesă vestimentară universală mai cu seamă în Al Doilea Război Mondial, când s-a produs un nou model, cunoscut ca “T-Type Shirt”, iar soldații erau văzuți adesea purtând aceste obiecte și în afara serviciului.
Maioul a fost popular și printre sportivi. Acesta a fost purtat de cei care practicau canotajul, iar în anii 1950 și 1960 a fost introdus ca uniformă pentru jucătorii de baschet. În culturism, el a fost folosit pentru a evidenția definiția masei musculare. Acesta a câștigat atenția și pasionaților de modă, devenind o piesă care nu se mai purta doar pe sub haine, iar starurile de la Hollywood au avut grijă să îl facă pe placul publicului.
În 1951, Marlon Brando l-a portretizat pe Stanley Kowalski în „A Streetcar Named Desire”, iar maioul aa început să devină un simbol al masculinității. Băieții “răi” de la Hollywood, printre care Bruce Willis, Bruce Lee și Sylvester Stalone, au făcut ca maioul să devină o piesă must-have. Obiectul a fost prezent și în muzică, fiind prezentat de Freddie Mercury, Sid Vicious și Iggy Pop. Maioul nu mai era doar o piesă vestimentară, ci o atitudine. Stilul era unul simplu, însă rebel și provocator.
Printre primele conexiuni pe care item-ul le-a avut cu femeile se numără apariția sportivelor la Jocurile Olimpice din 1912, când a fost introdus înotul pentru reprezentantele sexului frumos. Femeile purtau costume de baie care erau asemănătoare cu aceste piese, alături de pantaloni scurți. Maioul poate fi considerat și aici un simbol al eliberării, costumele de baie fiind revoluționare pentru vremurile de atunci. Mai târziu, femeile tinere au îmbrățișat noi look-uri, iar maioul, purtat fără sutien și alături de pantalonii mulați, a făcut parte dintr-o ținută care trasa liniile unei femei independente.
Femeile au început să se exprime într-un nou mod, devenind îndrăznețe, fiind conectate cu trupul lor și îmbrățișând confortul. Maieul exprima puterea propriilor alegeri vestimentare. Acesta a fost popularizat și de staruri, iar Ali MacGraw, Sigourney Weaver și Angelina Jolie au fost văzute purtându-l în diferite ipostaze.
Maieul a apărut ca fiind o piesă simplă, albă, care să fie purtată pe sub haine. Totuși, în 1970, brand-urile de modă au început să experimenteze cu acest obiect vestimentar, introducând noi culori, spre exemplu galben, roz sau albastru, însă toate erau pastel. Apoi, în 1980, acesta a văzut nuanțe îndrăznețe, roz neon sau albastru electric, dar și modele inedite. În 1990, el a fost folosit într-un mod minimalist, iar în anii 2000 deja se ajunsese la crop top.
În zilele noastre, acesta este o piesă vestimentară versatilă. O putem purta pe sub haine atunci când ne este frig sau pe sub un costum, o putem alătura la o fustă în zilele de vară sau pur și simplu la o pereche de jeans. Acesta face parte din articolele de bază din garderobă, astfel că fiecare persoană îl are în dulap.
Totuși, elementul a trecut prin numeroase transformări, iar designerii l-au făcut să fie o piesă versatilă. Maioul se află din nou în tendințe pentru sezonul de primăvară/vară 2025. La Rabanne, acesta a fost prezentat ca o rochie, la Willy Chavarria a fost adus într-o ținută cu pantaloni largi, la Ralph Lauren combinat cu o fustă cu talie înaltă, iar la Stella McCartney a existat o joacă făcută cu anumite cuvinte imprimate. Indiferent de cum este purtat, acesta nu este o piesă plictisitoare, ci mai degrabă una care a depășit granițele timpului.
Surse: https://www.heddels.com/2019/07/the-history-of-the-tank-top-swimming-pools-silver-screen-beyond/
https://runwaymagazines.com/origin-and-history-of-the-marcel-undershirt-or-tank-top/
https://www.lofficielusa.com/fashion/history-of-tank-top-fashion-how-it-was-born-undershirt