Femei în armată, căpitan Diana Apostol: „Nu am simţit misoginismul. Aeronava nu știe dacă ești femeie sau bărbat” EXCLUSIV

Femei puternice găsim în orice domeniu, însă unele povești de viață sunt cu adevărat impresionante. Căpitan Diana Apostol, pilot pe aeronova C-27J Spartan, ne-a vorbit despre drumul unei femei în armată. Ea ne-a oferit, în exclusivitate pentru Ego.ro, și câteva detalii despre cum se pot îngriji femeile, dar și cum arată viața sa de mămică, fără a avea un program fix.

Căpitan Diana Apostol, drumul unei femei către armată

Pașii au purtat-o pe Diana Apostol către sistem încă de la o vârstă fragedă, dorindu-și să urmeze liceul militar. Căpitanul a plecat din orașul mic în care crescuse pentru a se avânta într-un domeniu interesant. Ea a fost convinsă, încă de la început, de ceea ce poate realiza.

„Povestea începe în ultimul an de gimnaziu, însă nu visam când eram copil că o să devin pilot. Aveam alte meserii în gând pe atunci, dar în ultimul an de gimnaziu era nevoie să iau o decizie cu privire la liceul pe care îmi doream să îl urmez. Provin din Valea Jiului, orașul Vulcan, eram dispusă să părăsesc casa părintească pentru a urma un liceu cu un profil cât mai bun. Într-o zi au venit cei de la centrul de recrutare pentru liceele militare și au prezentat oferta educațională. Am vrut să încerc, m-a atras prezentarea, uniforma, disciplina, simțeam că acolo este locul meu. M-am dus acasă, le-am zis părinților, iar ei m-au susținut în tot ce am ales, nu mi-au frânt niciodată aripile”, ne-a mărturisit, în exclusivitate pentru Ego.ro, Căpitan Diana Apostol.

Femei în armată. Cum a ajuns pilot militar

Ulterior, ea a fost nevoită să aleagă o Academie, ținând cont că își dorea să urmeze o carieră în respectivul domeniu. O piedică exista din acest punct de vedere, căci nu în fiecare an existau locuri pentru fete. Cu toate acestea, soarta i-a surâs și a reușit să obțină un loc pentru a deveni pilot:

„Am intrat la liceul militar, m-am identificat cu mediul de acolo și mi-am dat seama că vreau să rămân și pe viitor în sistem. Am început să mă gândesc la Academia pe care urmează să o aleg, mă tenta ideea de pilot, vorbim de Academia Forțelor Aeriene, dar nu în fiecare an se scoteau locuri pentru fete. Nu voiam să mă agăț de această idee și să trăiesc o dezamăgire. M-am pregătit normal pentru orice Academie pentru a intra, însă în ultimul an de liceu s-au anunțat locurile și au existat unele și pentru fete, am hotărât să îmi încerc toate șansele de a deveni pilot. Am avut o întâlnire în clasa a 11-a cu primul pilot pe care îl cunoșteam pe atunci, ne-a făcut o prezentare tuturor și a zis: „Dacă pentru majoritatea oamenilor cerul este limita imposibilă, pentru piloți, cerul este doar începutul”.

Cum sunt privite femeile în armată

Pilot aeronavei C-27J Spartan ne-a explicat care este diferența dintre locurile pentru femei și cele pentru bărbați. Diana Apostol nu a simțit vreodată că bărbații din armată nu rezonează cu reprezentantele sexului frumos care au ales acest domeniu:

„Nu sunt una dintre primele generații de femei, când am intrat în liceul militar erau deja înaintea mea câteva fete. Nu am simțit că bărbații sau băieții nu ar rezona cu noi sau cu prezența noastră acolo. Când am dat admiterea la liceul militar, dar și la Academie, erau locuri separate pentru fete și băieți. Din ce știu acum, în liceele militare există locuri comune. Trebuie să recunoaștem cumva că fetele învață mai bine, iar numărul lor este mai mare, față de băieți. La un moment dat au pus o limită pentru fete, ajunsesem prea multe în licee, iar în Academii se scot în continuare locuri separate”.

„Aeronava nu știe dacă ești femeie sau bărbat”

De asemenea, ea a punctat că în anumite specializări este important ca numărul femeilor să fie mai redus. Diana Apostol consideră că abilitățile și pregătirea îi recomandă pe toți cei care aleg acest domeniu, indiferent de categorie:

„Cumva este normal, armata este pentru toți, dar există specializări unde este bine ca numărul femeilor să fie mai limitat. Nu am simțit misoginismul, cel puțin în meseria pe care o practic eu, de pilot militar, aeronava nu știe dacă ești femeie sau bărbat, totul ține de abilități și de pregătirea teoretică și practică. Nu am simțit că am ceva de dovedit, mi-am făcut treaba de fiecare dată. În armată este vorba de camaraderie, trebuie să știe că se pot baza pe tine, așa că sexul nu mai contează”.

Femei în armată. Frumusețea în uniformă

În mod normal, în armată există un regulament cu privire la modul în care femeile se coafează sau își fac unghiile. Diana Apostol a mărturisit că feminitatea nu se pierde atunci când îmbraci uniforma. Și o femeie rămâne femeie, chiar dacă încalță bocanci:

„Există un regulament în care se explică totul despre cum trebuie să porți părul, să ai unghiile și să te machiezi. Îl respectăm, dar nu există reguli ieșite din comun. Nici nu aș putea să merg la locul de muncă cu părul desprins, chiar dacă aș avea voie. Așa este natura meseriei. Părul se ține în coc sau în coadă, strâns. La unghii ai voie să le ai făcute, dar nu în culori țipătoare. Atunci când vine vorba de machiaj, fiecare cum își dorește. Eu nu am fost adepta machiajului în exces, dar sunt de la 14 ani în sistem. Sunt zile în care mă machiez doar cu un anticearcăn, un CC cream și un rimel. Nu mă identific cu această zonă, cel puțin nu la muncă. Dar nu în asta constă frumusețea unei femei. Feminitatea nu se pierde la muncă, ea rămâne chiar și când ești încălțată cu bocanci”.

„Nu au existat momente în care am zis că nu pot să fac ceva din cauza menstruației”

Menstruația nu mai este un subiect tabu de foarte mulți ani. Pentru că numeroase femei reușesc să facă lucruri extraordinare chiar și când trec prin zile delicate. Când vine vorba despre acest subiect, Diana Apostol a mărturisit că nu a împiedicat-o vreodată să își facă munca așa cum trebuie:

„La fel ca în orice altă meserie, menstruația nu are voie să te încurce. Așa suntem noi femeile, fiecare știe în ce perioadă o să aibă parte de zile mai grele. Ne pregătim pentru acest lucru. Nu au existat momente în care am zis că nu pot să fac ceva din cauza menstruației. Mă pregătesc cu o pastilă sau diferite lucruri. Îmi fac treaba ca în oricare zi”, ne-a mai spus Căpitan Diana Apostol.

Între carieră și viața de mămică

Viața merge înainte și aduce cu ea mici minuni, astfel că Diana Apostol se bucură de un copilaș. Aceasta încearcă să fie alături de micuțul său ori de câte ori are nevoie. Însă viața de mămică nu intervine în domeniul profesional:

„Iubirea cea mai mare merge la copilul meu, el este prioritatea mea. Dacă este nevoie de mine acasă, acolo o să merg. Găsesc înțelegere la muncă din acest punct de vedere. Cât despre grija pe care o am atunci când zbor, ea a existat întotdeauna, nu trebuia să devin neapărat mămică. Clar îmi doresc să ajung mai repede acasă la el, știu că mă așteaptă acolo. Îmi fac treaba cât se poate de profesionist, la muncă sunt Diana, pilotul militar, iar acasă sunt mămica. Se întâmplă să fiu plecată mai multe zile de acasă, dar încerc mereu să găsesc o variantă pentru ca el să nu îmi simtă lipsa prea mult. Este o meserie frumoasă, dar vine la pachet cu multe sacrificii”.

Femei în armată. Ce sacrificii a făcut

Diana Apostol, ca multe alte femei în armată, nu s-a bucurat de o adolescență tumultuoasă, plină de petreceri, însă nu regretă acest lucru. Au existat momente în care a dus dorul mamei sale, însă a încercat să treacă peste clipele mai puțin plăcute și să învețe pentru a ajunge cât mai sus:

„Nu există un program fix, zilele diferă în funcție de zbor, misiuni, de ceea ce este de făcut. Plec dimineața și nu știu când mă întorc. Mereu ești la datorie, nu poți să îți iei când îți dorești concediu, uneori nu ai weekend-ul liber. Ca să ajung aici am învățat foarte mult, nu ai cum să răzbești altfel dacă vrei să țintești cât mai sus. Poate nu am petrecut cum au petrecut alte fete de vârsta mea, nu am mers în cluburi, dar nu regret. Nu îmi pare rău că nu am avut adolescența tumultuoasă, simt că nu mi s-ar fi potrivit neapărat. Am plecat la 14 ani de acasă, mama a rămas cu sora mea, dar ea m-a urmat după 2 ani. Ne-a fost greu, ne-am dorit să fim acasă, nu este ușor să îți iei valiza și să pleci, dar nu aș schimba nimic”.

„Mi-am întâlnit jumătatea în Academie”

Pilotul aeronavei C-27J Spartan și-a întâlnit alesul în același domeniu, astfel că totul a devenit mai ușor atunci când vine vorba despre program. Diana Apostol și soțul său încearcă să găsească un echilibru între viața de familie și sistem:

„Nu știu cum este o relație cu cineva din afara sistemului, soțul meu este pilot militar. Mie așa mi-a dat Dumnezeu, mi-am întâlnit jumătatea în Academie. Pe atunci eram colegi, acum suntem soț și soție și avem un copil. Lucrăm în aceeași unitate militară, eu pilot pe avion, el pilot pe elicopter. Ne înțelegem programul și problemele, încercăm să găsim un echilibru, să ne petrecem concediul și timpul liber împreună. Cred că iubirea nu ține cont de meseria pe care o ai, contează să găsești înțelegere. Totuși, ca femeie, încerc să nu îmi fur micile bucurii, am nevoie de timp pentru mine, ca orice om”.

Femei în armată. Cine o ajută

Rutina nu poate să existe în armată, însă totul este posibil atunci când există ambiție! Diana Apostol și soțul său se bucură de oameni care îi sprijină și îi ajută în cazul în care nu reușesc să își ia copilul într-o anumită zi de la grădiniță.

„În funcție de momentul zilei, ne ajută cine poate, soțul meu este născut aproape de București, are părinții aproape, însă și ei lucrează. Copilul meu s-a învățat să fie luat de diferite persoane de la grădiniță, să ne aștepte la noi acasă sau unde se poate, însă este sociabil. În general, bunicii stau cu el, dar dacă nu poate niciunul, găsim variante, facem ce putem. Încercăm să nu ne cramponăm, știam că o să fie greu. Îl lăsăm cu persoane pe care le iubește, iar atunci când suntem cu el, să petrecem timp de calitate”, a adăugat ea.

Femei în armată. Ce frici are când zboară

Aceasta a recunoscut că emoțiile pe care le are dispar în momentul în care se apucă de treabă. Chiar dacă există un fior, ea se concentrează pe a transforma totul în ceva cât mai constructiv:

„În momentul în care urc în aeronavă sunt focusată 100% pe ce se întâmplă, sunt pregătită pentru orice. Nu am avut până acum o situație de urgență, dar emoții au fost în primii ani, la început de zbor. Acum există o emoție constructivă, care dispare când îmi pun căștile pe urechi și mă apuc de treabă. Există un fior caracteristic pilotului de fiecare dată. La noi niciun zbor nu seamănă cu cel din urmă, mereu există ceva nou”.

„Accidentele sunt inevitabile”

Accidentele produc multă suferință, însă persoanele care se implică în anumite domenii știu, încă de la început, că există riscuri. Diana Apostol a mărturisit că toate gândurile sale se duc către familia îndurerată în cazul în care un astfel de episod dureros are loc:

„Toți cei care aleg meseria aceasta sunt conștienți de ce implică. Aviația este cea mai sigură din punct de vedere al mijlocului de transport, dar, la un moment dat, accidentele sunt inevitabile. Emoțiile sunt foarte mari, mai ales dacă persoana care a suferit un accident este apropiată. Nu suntem mulți în cercul Aviației Militare, ajungem să ne cunoaștem la un moment dat. Primele mele gânduri se duc către familia celui în suferință, mi se pare cel mai greu de gestionat. Orice ai spune, orice ai face, este greu să găsești consolare, indiferent de domeniu, pierderea o să fie cea mai mare în cadrul familiei. Emoții sunt, dar acest lucru nu ne împiedică să mergem a doua zi la zbor. Suferim pentru că sunt prietenii noștri, camarazii noștri, dar unele lucruri sunt inevitabile și nu țin de noi”.

„Mai mult de jumătate de viață am petrecut-o în uniforma militară”

În cele din urmă, Diana Apostol este îndrăgostită de meseria pe care a ales-o. A ajuns la un grad ridicat, lucru firesc în armată. Se observă că vorbește cu drag de parcursul pe care l-a avut până acum și nu ar schimba nimic, chiar dacă drumul a fost greu:

„Am 32 de ani, de la 14 ani sunt în armată, mai mult de jumătate de viață am petrecut-o în uniforma militară. Aceasta este meseria mea. Când eram mai mică, am învățat să acord semnele de respect cuvenite celorlalți, acum, tot crescând în grad, am la rândul meu persoane cărora le sunt superioară în grad și mă salută cu „Să trăiți!”. Așa este firesc la locul de muncă, nu am o trăire aparte, poate și pentru că sunt în aviație și nu am oameni în subordine”, ne-a mai spus ea.

Rămâi la curent cu ultimele materiale exclusive și noutăți despre tot ce te interesează, pe Canalul nostru de WhatsApp!