Știu că nu sunt în cea mai fericită situație, iar statutul de amantă nu e cel la care am visat. Însă viața ne aduce uneori în situații imposibile și greu de gestionat. Așa mă simt eu acum. Deși știu că mă iubește, nu simt că este de ajuns. Îl vreau doar pentru mine, iar faptul că îl împart cu o altă femeie mă scoate din minți.
Povestea noastră a început în urmă cu 15 ani. Aveam doar 20 de ani pe atunci, iar el avea 31. Era deja căsătorit și avea un copil. Cel de-al doilea s-a născut ulterior.
Eram studentă atunci și îmi găsisem de lucru la agenția lui imobiliară. Era singurul job unde puteam să-mi adaptez programul după orele de curs. Aveam mare nevoie de bani și îmi pusesem toate speranțele în acest job.
A fost destul de greu la început, până m-am prins cum să vorbesc cu clienții pentru a le câștiga încrederea și a înțelege ce caută. Dar el s-a ocupat personal de pregătirea mea și m-a luat cu el pe teren, să-l urmăresc, să văd cum se derulează o tranzacție. Nu aș putea spune că mi-a ieșit din prima, dar nu a durat mult până când am început să am proprii clienți și a venit și prima mea vânzare importantă.
Atunci a fost momentul în care am observat că se uită diferit la mine. M-am gândit că poate e doar mândru de reușita mea. Dar când m-a invitat seara la un vin ca să o sărbătorim, mi-a fost clar că e mai mult decât atât.
Aș minți să spun că nu am avut rețineri. Am avut și încă mari. Dar nu la fel de mari precum era atracția dintre noi. A fost ceva peste puterea mea de a opune rezistență, așa că am acceptat, în ciuda tuturor reținerilor mele.
Apoi nu ne-am mai putut opri. La muncă mergea totul ca la carte, la cursuri la fel. Însă niciun examen și nicio tranzacție nu îmi dădea așa emoții ca întâlnirile cu el. Oricât de vinovată mă simțeam, nu reușeam să mă opun tăvălugului de emoții și sentimente amestecate pe care mi le provoca. Era ca un vârtej care mă cuprinsese și din care nu mai aveam scăpare. Așa că am încetat să mă mai lupt cu asta și am început să mă bucur de tot ce primeam de la viață.
După ce a trecut un an mi-a spus că vrea să divorțeze, ca să-și refacă viața alături de mine. Am fost în al nouălea cer. Era lucrul pe care mi-l doream cel mai mult, deși nu i-am cerut asta niciodată. Însă, în timp ce așteptam să-mi dea vestea că a vorbit cu ea despre divorț, am primit o altă veste. Soția lui rămăsese însărcinată. Atunci am simțit că-mi pică cerul în cap. Nu am mai vrut să-l văd o vreme și chiar renunțasem la job. S-a nimerit că intrasem în sesiune și i-am spus că vreau o pauză, ca să mă pot pregăti pentru examene. Însă intenția mea era să nu mă mai întorc, iar el știa asta.
Insistențele lui însă și sentimentele pe care încă le aveam pentru el m-au făcut să revin după câteva luni. Desigur, acum un divorț nu mai intra în discuție, deoarece ea se pregătea să nască, iar el nu putea să o abandoneze chiar în acel moment.
Am acceptat să mai așteptăm un pic. De atunci însă au trecut 15 ani. M-am săturat să fiu cealaltă femeie. Îl vreau doar pentru mine. Mereu îmi spune că nu o mai iubește, dar că trebuie să stea de dragul copiilor. Dar copiii sunt mari acum, nu mai are niciun motiv să mă mai lase să aștept. Simt că nu mai pot continua așa.
Dacă ai și tu o poveste despre care crezi că merită spusă, nu ezita sa ne ajuți să o facem cunoscută comunității Ego.ro. Aici se leagă prietenii sau poți afla răspunsuri pe care alte persoane e posbil să ți le ascundă, din diferite motive. Scrie-ne povestea ta pe redactia@ego.ro, anunță-ne cum vrei să apară și dacă ai nevoie și de opinia unui specialist. Putem cere părerea unui expert și poate așa găsești mai ușor o rezolvare, o alinare sau măcar un gând bun din partea comunității EGO.RO!. De asemnea, la cerere, identitatea persoanei care ne scrie nu va fi făcută publică!