Am avut o discuție deschisă cu partenerul meu, iar discuția cu el m-a bulversat total. Pe scurt, îmi spune că mă iubește, dar vrea să ne despărțim. Îmi amintesc că m-a privit în ochi cu acea privire blândă, care până atunci îmi aducea liniște, și mi-a spus cuvintele astea care mi-au sfâșiat inima. „Te iubesc, dar cred că ar fi mai bine să ne despărțim.” Am simțit că lumea mea se prăbușește.
Stăteam amândoi pe canapeaua din sufragerie, aceeași canapea pe care ne-am petrecut atâtea seri vorbind despre visele noastre, râzând și făcând planuri. În acel moment, toate acele amintiri păreau să se dizolve într-un abur rece și dureros.
„Cum adică?”, am întrebat eu, cu vocea tremurândă. „Dacă mă iubești, de ce vrei să ne despărțim?”. El a oftat adânc…
„Nu e atât de simplu”, a spus el încet. „Te iubesc, dar simt că ne-am pierdut pe noi înșine. Eu nu mai știu cine sunt fără tine, iar tu… tu pari mereu atât de nefericită. Am nevoie de timp să mă regăsesc și vreau să ai și tu șansa asta.”
Am rămas fără cuvinte. Totul părea un coșmar din care nu mă puteam trezi. El continua să vorbească, explicându-mi că a fost greu pentru el să ia decizia asta, că nu e vorba de altcineva și că își dorește doar să fim fericiți, chiar dacă asta înseamnă să fim departe unul de celălalt.
„Dar eu sunt fericită cu tine”, am spus, deși cuvintele îmi păreau lipsite de forță. În mintea mea, totul era un haos. Nu puteam să accept că cineva care îmi spune că mă iubește vrea să plece.
Au urmat câteva minute de tăcere apăsătoare. El plângea, iar eu mă simțeam complet pierdută. Cum poți să te desparți de cineva pe care îl iubești? Nu mai înțelegeam nimic.
„Poate că în viitor ne vom regăsi”, a spus el, ridicându-se și îmbrățișându-mă. Am simțit cum lacrimile îmi umezeau obrajii. Îmi părea atât de nedrept, atât de confuz. Ne-am ținut strâns unul pe altul, simțind parcă că acesta ar putea fi ultimul nostru moment împreună.
Citește și Nu vreau să mă căsătoresc, dar părinții iubitului meu insistă să facem nunta
A plecat, lăsând în urmă o tăcere apăsătoare. Stăteam pe canapea, privind în gol, încercând să găsesc sensul în tot ce se întâmplase. Îmi repetam în minte că mă iubește, dar cuvintele nu mai aveau sens. Mă simțeam trădată, confuză și singură.
Zilele au trecut greu. Încercam să-mi refac viața, să găsesc un nou ritm, dar totul părea gol fără el. Începusem să înțeleg, încetul cu încetul, că poate avea dreptate. Poate că, pentru a ne regăsi fericirea, trebuie să ne despărțim mai întâi. Poate că, uneori, dragostea adevărată înseamnă să lași pe cineva să plece.
Și așa, într-o dimineață, m-am trezit cu o hotărâre nouă. Nu voi mai trăi în confuzie și durere. Voi începe să mă regăsesc, să-mi găsesc fericirea și liniștea, sperând că, undeva, și el face același lucru. Poate că într-o zi drumurile noastre se vor intersecta din nou, dar până atunci, trebuie să învăț să trăiesc și să iubesc altfel.
Citește și Soțul meu nu mai doarme cu mine. Mie mi se pare un gest nepotrivit, el zice că se simte mai bine așa
Dacă ai și tu o poveste despre care crezi că merită spusă, nu ezita sa ne ajuți să o facem cunoscută comunității Ego.ro. Aici se leagă prietenii sau poți afla răspunsuri pe care alte persoane e posbil să ți le ascundă, din diferite motive. Scrie-ne povestea ta pe redactia@ego.ro, anunță-ne cum vrei să apară și dacă ai nevoie și de opinia unui specialist. Putem cere părerea unui expert și poate așa găsești mai ușor o rezolvare, o alinare sau măcar un gând bun din partea comunității EGO.RO!. De asemnea, la cerere, identitatea persoanei care ne scrie nu va fi făcută publică!